Arta
Daca as avea o doctrina religioasa, ar suna cam asa: daca Dumnezeu exista, la fel si nemiscarea, Dumnezeu ar fi nemiscarea si Satan miscarea. (Louis Scutenaire 1905-1987)
~ Arta culta
Lilith (basorelief sumerian)
La Porte de l'Enfer (August Rodin)
Imn la Satan (Alexandru Macedonski)
Satan, fermecator Satan, proteu ce esti ascuns în toate,
În iadul tau primesc sa ard, fiindca altfel nu se poate;
Te-ador, Satan, fiindca tu esti zâmbet, raza si coloare,
Esti cugetari si esti simtiri, esti aur, vin, cântare, floare, --
Esti tot ce e ispititor: plasticitati de corpuri goale, --
Si zbor spre cer si voluptati ce sunt titanice rascoale...
O! singur zeu, fiindca rau — iar raul singur este forta --
Al tau e-ntregul Univers, plecat sub sabie si torta...
Când ai lipsi, ar fi tacerea si nemiscarea si robia...
Satan, — oh! Iarta-mi neghiobia!
Satan, fermecator Satan,
Nemilostiv, cum e dorinta,
Si ager, cum e iscusinta,
Tot mai activ din an în an;
Semet cum este biruinta...
Satan, dorinta de stiinta,
Satan, dorinta de frumos,
Satan, vointa si putinta,
Pe-altarul tau ma-aduc prinos...
Jos, jos fatarnicia...
Când ai lipsi, ar fi tacerea si nemiscarea si robia...
În ochi adânci când scânteiezi, pe buze rosii când rasufli,
Averi de-avari le risipesti prin simturi reci furtuni când sufli;
Înnebunesti pe prea cuminti, ce stau tâmpiti de-ntelepciune
Si schimbi deodata în focar ce-a fost mai stins ca un taciune.
Tu, care culci sub sarutari în silnicia ta sublima
Pe crinul fraged ca sa smulgi betia rara printr-o crima,
Oh!... singur rodnic pestetot, când spargi a cerurilor bolta
Si plumb topit în ea tâsnesti a vietii apriga revolta,
Satan, — oh! iarta-mi neghiobia.
Arhanghel de-aur si de foc,
Ce-nsamântezi Dumnezeirea,
Urmându-ti vecinic siluirea,
Din timp în timp, din loc — în loc,
Si ce-o supui sa-ti rabde firea...
Satan, nenvinsa barbatie,
Adolescent în orice timp,
Urmeaza-a ta împaratie
Si pravaleste-orice Olimp...
Când ai lipsi, ar fi tacerea si nemiscarea si robia...
Oh!... Iarta-mi, iarta-mi neghiobia
Annunciation (Anonim)
Rosemary's Baby (Roman Polanski)
Lucifer, îngerul
(Francisco Brines)Eu nu m-am lasat de lume.
Si daca Satan e carne,
eu îl iubesc pe Satan.
E îngerul cel mai frumos,
stapîn pe sine,
fiindca a stiut sa renunte
la Dumnezeul sau.
Rebeliunea lui,
el si-o exercita în mine;
si eu mi-o încerc pe a mea.
E noapte. Rasuna muzica
în largul ei.
Temelia casei se cutremura,
si noi intram înlauntru.
Trupul meu, învins
de vîrsta inoportuna,
se face pasune riverana,
o blînda înserare. El paste.
Si eu, ca un suvoi de raze,
patrund în tineretea
lui eterna,
devin frumos si prihanit
precum El.
Lucifer (Jean-Jacques Feuchčre)
Satan (Tudor Arghezi)
Calatorind pe malul talazelor latine
L-am întâlnit, sol pacinic, pe-o stânca de topaz
Cu ochii, râpi de umbra, deschisi din cer spre mine,
Cu talpa roza, linsa, subt munte, de talaz.
Gol în imensa zare, tacut si gânditor,
Cu bratele paroase, la piept, facute cruce.
Privea la luntrea-mi alba pe unda cum se duce
Târâta de vârteje-picior peste picior.
Desi namiez, în umbra-i, culcata peste mare
Ca dâra unei neguri în care se rasfrâng,
Vazui cum firmamentul roieste si tresare
Din mii de candelabre aprinse din adânc.
Si se-ntreba atuncea speranta mea mirata:
Cine-ar fi fost sa fie barbatul urias.
Oprit pe tarmii lumii, cu-o mâna-atât de lata
încât putea sa joace pe deget un oras?
Eu ridicai lopata în semn de datorie
Si m-ara sculat din luntre, de jos, ca sa-! salut.
Scotând pentru cinstire albastra-mi palarie
Ca-n fata unui rege ce trebui-cunoscut.
El îsi întoarse capul putin, strâmbând în loc
Planetele ca mingea, si luna cum e chifla –
Si încruntând sprinceana pe ochiul lui de foc,
Raspunse Europei, orgolios, cu tifla.
Rua Ruini (Alejandro Solari)
Litanii catre Satan (Charles Baudelaire)
O, tu, ce între îngeri, esti cel mai învatat
Si mai frumos, de soarta si laude tradat,
Satan, te rog, ai mila de-a mea nefericire!
Print izgonit din ceruri, ramas nedreptatit,
Si care, — nvins, de-a pururi, te-nalti mai otetit,
Satan, te rog, ai mila de-a mea nefericire!
Tu ce stii totul, rege al celor din-desubt,
Vindecator al lumii cu sufletul abrupt,
Satan, te rog, ai mila de-a mea nefericire!
Tu care iei leprosul, hulitul si proscrisul
Si cu a ta iubire le-nchipui paradisul,
Satan, te rog, ai mila de-a mea nefericire!
Tu, cel mereu al Mortii, preamarea ta iubita,
Ai izvodit Speranta, nebuna fericita,
Satan, te rog, ai mila de-a mea nefericire!
Tu ce calmezi privirea celui pe esafod,
Dispretuind tacerea prostitului norod,
Satan, te rog, ai mila de-a mea nefericire!
Tu care stii acele taramuri cu ispite,
In care-ascunde Domnul comori nemaizarite,
Satan, te rog, ai mila de-a mea nefericire!
Tu ce cu ochiu-ti ager patrunzi în arsenale
Unde, in mari adancuri, dorm neamuri de metale,
Satan, te rog, ai mila de-a mea nefericire!
Tu ce ascunzi cu mana genuna panditoare,
Cand somnambulul trece pe stresini fara soare,
Satan, te rog, ai mila de-a mea nefericire!
Tu care in mod magic mladii batrane oase,
Cand e zobit betivul tarziu în nopti cetoase,
Satan, te rog, ai mila de-a mea nefericire!
Tu care pe cel subred îl scapi de suferinta,
Si-i pui tragaciul armei în mana cu stiinta,
Satan, te rog, ai mila de-a mea nefericire!
Tu care-ai pus pe fruntea lui Cresus cel marsav
Pecetea-ti de putere si-a aurului brav,
Satan, te rog, ai mila de-a mea nefericire!
Tu ce ivesti in ochii fecioarelor crescand
Poftirea spre amorul de trupul lor flamand,
Satan, te rog, ai mila de-a mea nefericire!
Toiag celui ce fuge si far nascocitor,
La spanzurati duhovnici si la uneltitori,
Satan, te rog, ai mila de-a mea nefericire!
Tata-adoptiv al celor ce Domnu-a vrut sa fie
Goniti din raiul vesnic, in neagra lui minie,
Satan, te rog, ai mila de-a mea nefericire!
Lilith (John Collier)
Black ancient days (William Blake)
Lilith (Dante Rossetti)
Satan Presides at the Sabbat Attended by Demons
(Bernard Zuber)
Guillemette Babin at the Sabbat (Bernard Zuber)
Inno a Satana (Giosue Carducci)
Tie, celor cate sunt
Cauza dintai,
Materie si spirit,
Gand si capatai;
Cat turnat in cupe
Licareste vinul
Precum sufletul si-arata
In priviri seninul;
Cat zambesc unul spre altul
Soare si pamant,
Si amantii-nnoada
Al iubirii cant,
Asa fiorul izbucneste
Pe cursu-i hymenal
Din culmi, trezind in vaduri
Al vietii rodnic val;
Ti-este inchinat
Versul far’ de lege,
O Satan, chemat esti
Desfatarii Rege!
Ajunge, destula aiasma,
Ajung lithaniile seci!
Nu, parinte, Satan
Nu piere, nu piere in veci!
Iata: toceste rugina
In mana lui sfant Michael
Mistica spada credintei,
Si-i ramane pururi fidel;
Jumulit arhanghelul cade
Azvarlit spre zadarnicie.
Fulgerul demult a-nghetat
In mana lui Yahweh pustie.
Meteoriti ratacesc fara sens,
Sunt stele apuse-n eter,
Ploua cu ingeri, cad stropii
In ropote repezi din cer.
‘Nauntrul materiei doar
Acum fara de stare,
Stapan al fenomenelor,
Al formei in miscare,
El singur, Satan este.
El unic domnitor,
Este scanteia vie
Din bezna ochilor,
Privirea languroasa
Sub taina pleoapelor,
Sau umed-lucitoare
Zambind provocator.
E-al strugurilor luciu
N-aiasma sangerie
De-mbie trup si suflet
Rapid la veselie;
Din vlaguire astfel
La viata ne trezeste,
Durerea o alunga,
Si-n piept amor sadeste.
Doar tu respiri, Satan,
Traiesti in versul meu,
Din piept ridic sfidare
Acelui dumnezeu
Al papilor corupti,
Al cruzilor cezari;
Si ca un fulger tu
In minte reapari.
Pe tine, Angra Mainyu,
Adonis si Astarte,
Te-au intrupat in piatra,
In panze mii si-n carte;
Si asa, sub minunate
Ceruri ioniene,
Aparu din valuri Venus
Anadyomene.
De tine se infiorara pomii
Libanului vestit,
Tu, divinei Kypria
Reinviat iubit;
Si cum erai tu preamarit
In celebrari aprinse,
Fecioarele iti ofereau
Amoruri neatinse
Sub palmierii parfumati
Din veche Idumee, sau
Pe tarmuri kypriote unde
Spumoase valuri te-naltau.
Oare la ce buna ura
Nazarineanului barbar
Pentru-agapele vechimii
Si ritualul lor vulgar
De-a luat faclia sfanta
Templele sa-ti parjoleasca,
Idolii argolici toti
In pamant sa-i pravaleasca?
Dar tot gasit-ai un refugiu
In case tainuit
De-acei care-ntre zeii lor
Mereu te-au regasit.
Odata coplesind femeii
Candid sanu-i palpitant
Cu-al tau fior, ramas mereu
Zeu venerat si amant,
Ai dat vrajitoarei putere
In nesfarsita-i nazuinta
Sa-ntinda o mana naturii
Calcand pe orice suferinta.
Chiar in perfecta nemiscarea
Ochiului de alchimist,
Chiar si-n strasnica privirea
Magului cel fideist,
Dincolo de-al manastirii
Zid din piatra ridicat,
Multe si stralucitoare
Ceruri noi ai luminat.
Spre strain pustiul Thebei
Cand al tau cuvant l-ajunse
Alerga bietul calugar
Si acolo trist se-ascunse.
Vai tie, suflet ratacit
Rascrucii vietilor,
Satan e bun: ti-a daruit
Al Heloisei dor.
Ce mutilare far’ de rost
Sub chipul sutanei nesters:
Satan la ureche-ti sopteste
De Maro si Flaccus un vers
Printre psalmii davidici rostiti
Tristetii noastre din jale;
Forme divine apoi
Satan iti scoate in cale,
Rosind n-atat de neagra
Si trista lumea ta,
Figura de Lycoris,
Si poate Glycera.
Dar spectre noi prind viata
Din vremuri mai de vaza,
Sunt oaspetii ce tin
Chilia mereu treaza.
Satan ti-arata-n pagini
De Livius uneori,
Tribuni zelosi sau consuli,
Multimi de muritori;
Sunat-a ceasul: radacini
N-al Romei piept rapus
Te-mping, calugar mizerabil,
Spre Capitoliu sus.
Iar voi, pe care ura
Si rug nu v-au distrus,
Voci doua ale sortii,
John Wycliffe si Jan Huss,
Strigati sa se auda
Intr-un glas unit:
‘Incepe-o era noua,
Vremea a sosit’.
Iata cum deja tresara
Mitre si tiare:
Chiar in manastire
Razvratire mare,
Sfidare predicand pe-un rug
Ce-si mistuie corola
Ti-e vocea tunet Girolamo,
Frate Savonarola.
Cum Martin Luther dezbraca
Haina preoteasca,
Descatuseaza-te si tu,
Minte omeneasca,
In cercuri de foc preschimbata,
Lumina si fulger devina;
Trezi materia Satan,
Biruinta lui e deplina.
Pe cat superba si hada,
Porni grabita bestia
Oceane toate rand pe rand
Si tarmuri cate-a colinda;
Scaparand si fumegand
Precum vulcanii aurii,
Doboara munti in calea ei,
Inghite cu totul campii.
In zbor peste abisuri,
Dispare din zari
In grote nestiute,
Pe mii de carari;
Apoi reapare, de nestavilit
Tarm dupa tarm haituind,
Puternic suflu-i ingrozeste
Ca un vifor bantuind,
Ca o furtuna rascolind
In fiece timpan:
Luati aminte, popoare,
E Marele Satan!
Iata-l, trece, urmele-i raman
Vii din loc in loc,
De nestavilit e
Carul sau de foc.
Ave, Satan! Ave tie,
Sublima razvratire!
Esti forta razbunarii
N-a omului gandire!
Tie pururi inchinarea
Legamintelor!
Satan, strivit-ai dumnezeul
Sacerdotilor.
-
~ Lucrari trimise de membrii/sustinatori
Alexandra G.
Ana Maria S.Aosoth
Insight 
Cuplul 
Drakon 
Scarile 
Catharsis 
Animus et Anima
Sammael
Lucifer
Lilith
Hypatia
Soul Reaper
Florin Baciu
Mendrele soimanei
Soapta lui Murmur
Prin pustiu, in toiul iernii, Steaua-Demon ne deschide calea.
Templul Lunii este rece, pietrele-i sunt sure, iar timpul a 'nghetat.
[Suflete scaldate-n licoarea lui Dagon; prelunga meditatie...]
In mare taina, noua clinchete rasuna si astfel, vapaile se aprind,
Arome dulci se inalta, iar soaptele ma cheama din abisul neumblat.
Bagheta de alun, pocal de argint, fir impletit si despletit,
Tot asa si cercul il petrec, in rit primenit.
Deodata, cristalele lucesc si un foc negru ma cuprinde:
Trec de linia argintie, intampin linistea cu pasii mei de Zeu,
Iar de departe, ecouri imi raspund. O lumina neagra se iveste,
Pamantul se cutremura si atunci Printul imi vorbeste.
Nord 
Aspida
Alexandru IacobZiduri reci: Bucurestiul interbelic
Calatorule
Calatorule,
De-ai stii ca vantul sufla sfarsindu-se de dor
Si toti copacii gem vrand parca sa plece,
Cu frunzele te cheama, cu ramurile lor ,
Afara vremea vine, iar timpul nostru trece.
Nu lunga ne e clipa pe care o-mpletim
Din straie de lumina, praf, pamant, totuna,
Din mersul nostru calm, de-ar fi sa ne oprim
Pamantul ar pieri si soarele si luna.
Priveste gloata-aceea si fumul ce se-nalta,
In jurul nostru parca multimile roiesc
Si striga cu putere un rau numit speranta,
De-as sti macar acum din mers cum sa m-opresc.
Am obosit de-o vreme, de cat am tot privit,
Nu-i vant care sa sufle si aerul e rece,
Atatea frunze tac, multimea s-a oprit,
Afara vremea vine, iar timpul nostru trece.
Orion N.H.Ziduri reci: Bucurestiul postbelic
Scrisoare in rime
Sa le spui ca plec, poate nu ii voi vedea;
In noaptea asta stau iar maine-mi vad de drum.
Sa le spui ca timpul mereu ma va purta,
Ca timpul este-un leagan cu un copil de fum.
Se lasa seara asteptand si ploaie cade peste tot;
In noaptea asta stau si scriu scrisori in rime.
Am sa le spun ca toate amintirile le pot
Intoarce din calea lor pierzanda inapoi la mine.
Sa le spui in soapte ca viata mea e-a altui loc,
Si doar o clipa mai astept in cerul lor de iad,
Ca am citit povesti din pagini arse-n foc,
Ca am privit la geam legiuni intregi cum cad.
Sa le spuneti voi de-acum, cazutele cuvinte,
Ca nu e cale de intors in nici un chip si fel.
As vrea in schimb sa iti aduci aminte
De leaganul de fier, copilul slab din elTarot
Coborare in mormant
Aleea asta o cunosc,
Copacii-i stiu prea bine,
Dar cine-s cei ce stau aici
Uitandu-se la mine?
Pe banci se-aseaza frigul
Din negura si ceata,
Odihna mea pe-o banca
Si trupul meu de gheata.
Ascult un vals ciudat
Al timpurilor vechi,
Iar pleoapele imi cad,
Gura, nas, urechi...
Aleea asta o cunosc,
O simt cu tot ce sunt,
Iar voi imi umpleti visul
Cu bulgari de pamant.Cand un suflet cere mila
Orbirea mortii
Nu cunosc pe nici un zeu,
N-am cuvinte pentru ei
Vorba mea si gandul meu
Mi-au ramas singurii zei.
Nu cunosc nici-o-ndurare
Pentru-o fapta sau cuvant
Zeii mei nu cer iertare,
Nu arunca vorbe-n vant.
Nu cunosc peceti de legi
Sau porunci de la vreun zeu
Pentru mine sunt doi regi,
Vorbea mea si gandul meu.
Zeii mei si zeii lor
Nu cunosc nici un razboi,
Insa oameni cad si mor,
"Nu vedeti ca sunt eroi?
Nu vedeti ca pentru voi
Oamenii se-arunca morti?
Bata vantu' numa-n ploi,
Pumnul lor sa bata-n porti..."
Nu cunosc pe nimeni care
Tine-nchisa poarta lui
Cand un suflet la intrare
Cere mila zeului.Calarind un cal
ingalbenit de vreme
sosit-a mortea cu-n graal
cu sange cald din vene.
Si oameni erau peste tot
dar nimeni nu gusta.
Suflet prost, norod netot,
in cercul vostru de voi sta
si nici atunci n-am sa ajung
sa va-nteleg orbirea!
Pe lacul fara valuri
isi facea o barca drum
impinsa cu-un toiag
de nu stiu ce,
habar n-am cum,
iar moartea
cobori din ea
infascand tot ce-i pribeag,
lumea toata si orbirea,
cersetorii morti in prag.
Trecut-au mii de ani
de cand
prin cerul nestrapuns
cadea un inger
pe pamant,
iar moartea i-a adus
din tainuitul timp
aceiasi ochi orbiti
ce in zadar se schimb.Minuni
As merge pe apa
Daca as vrea
Si mortii sa-nvie,
Sa umble, sa bea.
Umbla-voi pe mare
De mi-as dori
Ca toti sa se scoale,
Batrani si copii.
As face sa cada
Din cer dungi de foc
In marea cea moarta
Fara de noroc.
As merge pe apa
Daca as vrea,
Dar cerul ma scapa
Si marea ma ia.
Icoana desertaciunii Craniul Nu mai credeam in mersul meu pe langa oameni,
in masina plina de icoane,
in cainii care cer umil un ban,
in rosul stins la semafor.
Pentru ce sa cred in cei ce mor?
lumini aprinse pe ecran,
trotuare sparte de bastoane
si mersul meu pe langa ei
sangerand din ochi de sfant
sa primesc ce dau in schimb
mortilor de pe pamant,
vis, uitare, cerc de nimb.
Clepsidra Nisipul din clepsidra inghite
Fiecare grana imi intra-n fire
Fiecare strop de sec goleste
Apa din corpu-mi incet zvacneste…
Ticaitul este de neconceput
Din ce in ce mai tare parca…
(De la sfarsit pana la inceput.)
Ma ridic din praf de lacrima
Din ochi de zeu cu patima
Ajungand intr-un nor de puf
Atarn cu un vis de cer
Tinand in mana sfantul duh
Eu in minte de durere zbier…