Teologie

  • Ontologia si teologia Satanismului Traditional

      Natura realitatii conform Satanismului Traditional

      Axiomele ontologice fundamentale ale Caii Sinistre a Satanismului Traditional sunt: (1) exista doua tipuri de fiinte, diferentiate în functie de calitatea de a poseda, sau manifesta, ceea ce se numeste energie acauzala si (2) ca în prezent putem cunoaste corect o manifestare a energiei acauzale, o fiinta acauzala, doar prin intermediul actualelor noastre abilitati psihice, sub-dezvoltate si sub-utilizate. Realitatea, pentru Satanismul Traditional, este postulata ca fiind Cosmosul, acest Cosmos avand o bifurcatie a existentei si anume, Cosmosul exista – se manifesta – atat in spatiu-timp cauzal, cat si in ceea ce numim spatiu-timp acauzal. Spatiul-timp cauzal are trei dimensiuni cauzale spatiale si o dimensiune temporala cauzala, iar spatiul-timp acauzal are n (un numar momentan nedefinit) dimensiuni acauzale (care nu sunt spatiale) si o dimensiune temporala acauzala. Spatiul-timp cauzal poate fi astfel considerat a fi universul fizic, fenomenal de care suntem constienti prin intermediul simturilor noastre si acest univers e guvernat de legi ale fizicii si contine materie/energie fizica, cauzala. Pentru comoditate, spatiul-timp acauzal, va fi referit deseori pur si simplu ca “acauzalul” si spatiul-timp cauzal “cauzalul”. De asemenea, cauzalul se refera la Universul cauzal de spatiu-timp cauzal si acauzalul la Universul acauzal de spatiu-timp acauzal, cu ambele Universuri cauzal si acauzal formand împreuna Cosmosul. Universul cauzal este, de asemenea, denumit uneori “continuumul cauzal” si Universul acauzal ca “continuumul acauzal”.

      Satanismul Traditional postuleaza si accepta ca exista fiinte acauzale existente în spatiul-timp acauzal la fel cum exista fiinte cauzale existente în spatiul-timp cauzal, care fiinte cauzale includ si propria noastra specie umana si viata care imparte aceasta planeta, Pamânt, cu noi. Potrivit Satanismului Traditional, toate fiintele vii cauzale (existente sau care-si au fiinta în universul cauzal, fizic), sunt întelese ca fiind o prezenta, în cauzal, a unei entitati (sau energii) acauzale, prin faptul ca sunt vii. Astfel, toate fiintele vii cauzale sunt conexiuni - nexionuri - între cauzalitate si continuumul acauzal.

      Entitatea Naturii

      Natura poate fi definita ca forta (sau energia) creativa înnascuta (acauzala), care opereaza în lumea fizica, pe aceasta planeta si care provoaca (sau care este geneza) si care controleaza in anumite moduri organismele vii cauzale. Aceste “anumite moduri” sunt Legile Naturii. “Evolutia speciilor” este un termen utilizat pentru a descrie o teorie despre unul dintre modurile în care se presupune ca lucreaza Natura, in Universul cauzal (continuumul cauzal).

      Natura poate fi astfel perceputa ca un tip de entitate. Acest lucru nu înseamna ca Natura ar trebui înteleasa în termeni antropomorfi, ci mai degraba ca Natura este o entitate vie, schimbatoare: ceva care este viu; astfel Natura este un alt exemplu de nexion - în care exista o conexiune între continuumul cauzal si continuumul acauzal. Noi însine, ca fiinte umane, suntem pur si simplu - pe planeta Pamant - o manifestare, o prezenta, a Naturii printre multe altele: in consecinta suntem supusi Legilor Naturii, legile care guverneaza schimbarile organice si viata organica în sine. La fel ca toate formele de viata cauzale de pe aceasta planeta, noi ca fiinte cauzale ne nastem, crestem si ne schimbam si fiintele noastre cauzale mor, sau cu alte cuvinte înceteaza sa mai fie îmbibate cu - sa fie animate de - energie acauzala. Astfel, “noi” încetam sa mai avem o viata cauzala.

      Majoritatea culturilor de pe Pamânt au avut, sau au, o credinta ca Natura este vie si e Mama tuturor vietuitoarelor. In vremurile de demult, Natura însasi era adesea personificata sub forma de zei si zeite. Astfel am inteles Natura, ca pe noi însine - în termeni de fiinte individuale cauzale cu nume, o istorie si o personalitate distincta. Cu toate acestea, acest tip de conceptie nu mai este necesar si nici nu mai e valid, din moment ce ne-am dezvoltat în ultimele câteva mii de ani, facultatea ratiunii pure si facultatea empatiei acauzale, si putem intelege Natura, pe noi însine si cosmosul dincolo de Natura, într-un mod natural, fara astfel de forme abstracte intermediare. Cu alte cuvinte, acum putem percepe Natura exact asa cum este. Pâna nu demult, am proiectat forme cauzale de tip uman asupra Naturii într-un efort de a întelege Natura caci nu posedam prea multe cunostiinte asupra Cosmosului dincolo de Natura si dincolo de cauzalitate si de faptul ca Natura este doar o parte a acestui Cosmos cauzal si acauzal.

      Filozofia Satanismului Traditional

      Punctul de pornire esential pentru o filozofie este de a pune si de a raspunde, la întrebarile despre originea si sensul vietii - sau, mai exact, despre vietile noastre cauzale, ca fiinte umane, in Universul cauzal pe aceasta planeta pe care o numim Pamânt. Satanismul Traditional nu crede ca noi, fiintele umane si viata cauzala în sine, au fost create de vreo Fiinta Suprema, care Fiinta suprema este denumita in mod obisnuit ca Dumnezeu. Potrivit Satanismului Traditional, viata a evoluat în mod natural pe aceasta planeta, de la inceputuri finite pe care noi înca nu le întelegem cu exactitate.

      Esenta perspectivei Satanismului Traditional despre originile noastre in Universul cauzal este ratiunea - sau mai degraba, ceea ce se numea Filozofie Naturala: prin observare, experiment si folosirea ratiunii, sau a logicii, putem întelege lumea noastra, Cosmosul cauzal si pe noi însine. Astfel, Satanismul Traditional este, într-o privinta importanta, o Cale de Viata rationalista : (1) Universul Cauzal (sau Realitatea Cauzala) exista independent de noi si de constiinta noastra si astfel, independent de simturile noastre; (2) întelegerea noastra limitata a acestei “lumi exterioare” cauzale depinde în cea mai mare parte de simturile noastre -adica pe ceea ce putem vedea, auzi sau atinge - pe ceea ce putem observa sau cunoaste prin intermediul simturilor noastre;(3) argumentul logic - ratiunea – si experimentul sunt cele mai bune mijloace catre cunoastere si intelegere cu privire la si despre aceasta “lume externa”; (4) Universul cauzal este, de la sine, o ordine rationala supusa legilor rationale (5) facultatea noastra de empatie acauzala este pentru noi un mijloc de a cunoaste nexionul ce suntem noi si cum putem descoperi relatia noastra corecta cu toate celelalte forme de viata. Astfel, ratiunea practica – Filozofia Naturala – ne permite sa intelegem Universul extern, fizic, cauzal.

      În plus, Satanismul Traditional, de asemenea, afirma ca cunoasterea si întelegerea Universului cauzal - realizata prin mijloace de intelegere si observare - nu este singurul tip de cunoastere si întelegere disponibila noua, pentru ca exista cunoastere si întelegere a continuumului acauzal si a fiintelor acauzale care exista (si “traiesc”) acolo si ca facultatile noastre psihice ne permit sa simtim, sa începem sa stim si sunt un mijloc de a întelege viata acauzala în toate varietatile si formele sale. O axioma a Satanismului Traditional este faptul ca prin dezvoltarea facultatilor noastre latente psihice putem dobandi o mai buna întelegere si mai multa cunoastere a Naturii, a acauzalului si a fiintelor acauzale si astfel, despre noi însine.

      Raspunsurile Satanismului Traditional

      Filozofia Satanismului Traditional accepta faptul ca scopul vietilor noastre muritoare, cauzale, în esenta, are doua aspecte. În primul rând, sa ne schimbe, sa ne dezvolte, sa ne faca sa evoluam si sa exploram si sa ne bucuram de posibilitatile pe care le ofera viata cauzala – caci viata noastra muritoare, cauzala este o oportunitate finita, limitata. În al doilea rând, daca ne vom dezvolta, daca vom evolua într-un mod special - si mai ales daca ne dezvoltam facultatile noastre psihice - exista posibilitatea ca noi, ca un nou tip de fiinta, sa traim dincolo de moartea noastra cauzala, în continuumul acauzal .

      Astfel, Filozofia Satanismului Traditional afirma:

      (1)Ca noi, fiintele umane posedam potentialul de a participa si de a ne controla propria noastra evolutie – altfel spus, avem capacitatea (cea mai mare parte latenta) de a evolua constient pentru a deveni geneza unei noi specii umane si ca, Artele ezoterice autentice - si în special, Magia Neagra - sunt una dintre modalitatile cele mai viabile prin care o astfel de evolutie constienta poate sa se produca;

      (2) Aceasta cunoastere ezoterica autentica si întelegere - si astfel,autentica întelegere de sine si auto-evolutia - necesita atât o dezvoltare a facultatilor noastre psihice latente si o cunoastere practica a continuumului acauzal ce deriva din contactul cu fiintele acauzale;

      (3) Ca ceea ce pâna acum a fost cunoscut si descris ca magie - în special vrajitorie intunecata, Magie Neagra - este un mijloc eficace de a ajunge sa cunosti anumite fiinte acauzale si este astfel un inceput in a întelegere acauzalul în sine.

      Facultatile noastre psihice includ ceea ce poate fi numita o empatie acauzala (cunoscuta ca empatie sinistra, sau empatie ezoterica/magica) si o gândire acauzala.

      Empatia acauzala este, în principiu, sensibilitatea la si o constientizare a energiilor acauzale, caci aceste energii se manifesta în fiinte vii, în Natura si / sau manifestate in cauzalitate, fie prin intermediul unor fiinte acauzale, sau direct, ca energie acauzala "bruta" (care este o forma de energie acauzala încercând sa gaseasca forme cauzale in care sa salasluiasca). Diverse mijloace si tehnici ezoterice (oculte) exista pentru a dezvolta aceasta empatie acauzala.

      Gândirea acauzala inseamna intelegerea cauzalului si a energiei acauzale, deoarece aceste "lucruri" sunt dincolo de toate abstractiunile cauzale si dincolo de toate simbolurile si simbolismele cauzale, unde astfel de simboluri cauzale includ limba si cuvintele si termenii care fac parte din limba si ceea ce a fost pâna acum considerata ca termenii si simbolurile Ocultismului conventional, caci astfel de ocultism conventional este ineluctabil legat de gândirea cauzala. Diverse mijloace si tehnici ezoterice (oculte) autentice exista pentru a dezvolta o astfel de gândire acauzala. Un aspect important al gândirii acauzale este acela de a gandi în termenii timpului acauzal – si anume nu in termenii linearului "cauza si efect" al continuumului cauzal, ci mai degraba în ceea ce poate fi inexact descris în termeni ca simultaneitate, a existentei "actiunii la distanta ", spre deosebire de fizica conventionala (cauzala).

      Fiintele vii ale Acauzalului

      Potrivit Satanismului Traditional, exista mai multe tipuri distincte de fiinte acauzale care exista în continuumul acauzal, cunoscute noua istoric dar si altfel - de la Adeptii care, având dezvoltata empatia acauzala si gândirea acauzala, au descoperit sau au ajuns sa cunoasca astfel de fiinte . Fiintele acauzale sunt dincolo de abstractiuni si de conceptele noastre cauzale. Unele salasluiesc (si poate exista numai in) spatiile acauzale, în timp ce altele pot locui sau se pot manifesta atât în acauzal cat si in cauzal, cu mentiunea ca exista multe tipuri diferite de entitati acauzale din care fiecare are propria "natura" sau de tipul de existenta. În esenta, ele nu au nici o forma fizica, asa cum am defini si întelege forma fizica (de exemplu, un corp), desi unele tipuri de fiinte acauzale, care pot trai sau se pot manifesta în spatiile noastre cauzale, pot locui-în cadrul, sau pot fi aduse in prezenta în cadrul unei forme cauzale, cum ar fi un organism viu sau o fiinta (inclusiv o fiinta umana) si unele dintre fiinte acauzale care pot sau care au facut acest lucru sunt cunoscute sub numele de "shapeshifters". Noi nu putem "vedea" sau detecta (prin simturile noastre fizice limitate sau prin folosirea instrumentelor fizice bazate pe cauzalitate) fiinte acauzale ne-manifestate fizic care pot tranzita sau salaslui în spatiile noastre cauzale (lumea noastra fizica /universul), daca aceste fiinte nu au accesat, sau si-au facut simtita prezenta, intr-o anumita forma cauzala, vie(sau, în majoritatea cazurilor, chiar daca au facut acest lucru). Cu toate acestea, unii dintre noi (si alte cateva vietuitoare) pot, uneori, "simti" sau sa fie constienti de unele astfel de fiinte acauzale: de exemplu, daca posedam un anumit tip de empatie sau daca avem cunostintele ezoterice necesare pentru a detecta astfel de fiinte acauzale care tranziteaza sau salasluiesc in cauzalitate.

      Deoarece aceste fiinte acauzale sunt dincolo de abstractiile si conceptele noastre obisnuite, este incorect sa judecam astfel de fiinte în conformitate cu ”moralitatea” noastre limitata, cauzala. Ele nu sunt nici "bune", nici "rele". Ei traiesc în functie de propria lor natura, ca fiinte acauzale, asa cum, de exemplu, un animal salbatic de prada traieste in concordanta cu natura sa salbatica, predatorie. Potrivit traditiei ezoterice, exista unele fiinte acauzale care sunt atrase sau care au fost în trecut atrase spre spatiile noastre cauzale (universul nostru fizic / lumea), deoarece acestea au sau au dobândit capacitatea de a "se hrani" cu anumite tipuri de emotii (sau "stari de a fi"), care emotii (sau "stari de a fi"), nu sunt decat tipuri de energie.

      Datorita naturii spatiilor acauzale (si astfel natura energiei acauzale) fiintele acauzale nu "mor", cum murim noi si nu “imbatranesc”, asa cum imbatranim noi. Mai mult, conceptul nostru de calatorie fizica (sau de circulatie/miscare), care necesita timp cauzal este irelevant si nu se aplica unor astfel de fiinte, datorita insasi naturii lor, ca fiinte acauzale. Cu toate acestea, majoritatea fiintelor acauzale nu sunt, dupa standardele noastre, "atotputernice" si multe nu pot schimba sau restructura lucrurile temporale, asa cum unele nu pot tranzita ("sa fie manifestate in"), spatiile cauzale, sau sa traiasca în fiinte cauzale, fara vreun ajutor sau asistenta în deschiderea unu nexion sau nexionuri (care, în multe cazuri este doar o conexiune directa între spatiile cauzal si acauzal). Potrivit traditiei, unele dintre aceste fiinte acauzale cunoscute au fost descrise colectiv prin termenul Zeii Intunecati, sau Cei Intunecati(sau Nemuritorii Intunecati) si inclusa în acest tip special de fiinte acauzale este entitatea mai cunoscuta noua ca Satan si acea entitate pe care noi, fiinte limitate cauzale, muritoare, o descriem ca pe omologul feminin al lui Satan, care - potrivit Traditiei Intunecate mostenita de ONA – are numele Baphomet si care este Zeita întunecata, violenta – adevarata Stapana a Pamântului (si a Naturii). Conform legendei orale, Ea - ca unul dintre Zeii Intunecati – este de asemenea un "shapeshifter" care a patruns ("vizitat", a fost adusa in prezenta sau manifestata), pe Pamant, in trecut, si care se poate manifesta din nou, în cazul în care anumite ritualuri sunt efectuate.

      Foarte important, Satanismul Traditional nu-l vede pe Satan - sau pe oricare din Cei Intunecati, precum Baphomet – asa cum "Zeii" si "Zeitele” sunt întelesi in mod conventional si astfel, ca fiinte care trebuie venerate, temute si ascultate într-un sens religios, conventional . În schimb, ele sunt considerate ca fiind prieteni sinistri, ca noi tovarasi si pot fi comparate cu frati si surori sau alte rude pierdute si regasite dupa mult timp si în cazul lui Satan si Baphomet – asemanatori unei mame/tata necunoscuta pâna în prezent , pentru a fi astfel admirati si respectati, dar niciodata "venerati". În plus si în cazul unora dintre aceste entitati intunecate, ele sunt, sau pot fi considerate, iubitii nostri. Astfel, relatia noastra cu aceste entitati acauzale nu este în nici un caz una de frica, sau de subordonare.

      În plus, termenul “Zeii Intunecati” trebuie înteles doar ca unul util, oarecum al Vechiului Eon (acel bazat pe gândirea cauzala), un termen exoteric mostenit pentru a descrie o anumita specie acauzala dintre care multe sunt cunoscute si numite de Traditia Intunecata, specii care, atunci când se manifesta în cauzalitate, sunt cu siguranta mult mai puternice decât fiintele umane. Astfel, numele conventionale date unor asemenea fiinte acauzale ne sunt cunoscute, sau care au fost cunoscute de fiintele umane în veacurile trecute, sunt doar nume exoterice; doar termeni imperfecti, cauzali, care sunt totusi simboluri utile.

      In concluzie, un astfel de nume ca "Satan" nu descrie cu totul adevarata natura acauzala caracterul acelei specifice fiinte acauzala, care entitate acauzala are un nume ezoteric - un nume acauzal care decurge din gândirea si cunoasterea acauzalal - care descrie mai bine o astfel de entitate.

      Problema lui Dumnezeu

      Filozofia Satanismului Traditional nu îsi asuma si nici nu accepta ca exista o Fiinta sau Zeitate suprema. Altfel spus, o Fiinta Creatoare Suprema nu exista si niciodata nu a existat, iar o astfel de figura este privita ca un om, o abstractie cauzala, un produs fabricat de oameni, un mit, pe care fiintele umane si prin urmare, anumite religii si teologii si filozofii, au incercat in mod incorect sa-l impuna asupra realitatii Cosmosului într-o încercare zadarnica de a-l întelege pe acesta si pe ei însisi. Astfel, Satan al nostru – Cel Intunecat - nu este subordonat vreunui Dumnezeu atotputernic, ci este în schimb o forma de viata acauzala, fiind supus doar legilor naturale ale continuumului acauzal.

      Problema Raului si Existenta lui Satan

      Ceea ce a fost in mod conventional numita "Chestiunea (sau Problema) Raului" – de catre alte filozofii si religii si Cai de Viata – nu exista pentru Satanismul Traditional, caci Satanismul Traditional considera ca moralitatea conventionala este o abstractie cauzala: o oarecare forma cauzala, o dogma, care este proiectata incorect asupra naturii, realitatii, continuumului cauzal si care abstractie obscureaza conexiunea noastra reala, si obligatoriu individuala, catre Cosmos. Altfel spus, moralitatea conventionala - ca toate dogmele religioase si ca toate legile - restrange, inlatura sau restrictioneaza, inalienabila libertate individuala a unei fiinte umane de a fi un individ: de a fi acel nexion unic, singular, catre acauzal.

      Pentru Satanismul Traditional, numai individul care-si dezvolta empatia acauzala si gândirea acauzala poate întelege în mod direct si în mod direct punerea în aplicare a întelesului, fie ca acest “inteles" sa fie descris de astfel de termeni limitati, cauzali precum "moralitate", rau si lege - bazate precum acesti termeni cauzali privind limitarea, opresiunea, gândirii cauzale. Astfel, Satanismul Traditional este o eliberare reala si o evolutie reala a individului, caci Satanismul Traditional ofera acces indivizilor la însasi esenta propriei lor fiinte: care este energia acauzala care ii anima, facându-i vii si care este, de asemenea, întelegerea lor ca un nexion unic, al continuului acauzal în sine si a vietii acauzale care exista acolo si care poate - în anumite conditii - sa se manifeste în continuumul nostru cauzal.

      Prin urmare, cunoasterea fiintelor acauzale, cum ar fi Satan si Baphomet sunt un mijloc prin care noi, ca indivizi, putem ajunge sa ne cunoastem, sa evoluam si sa ajungem sa întelegem sensul si scopul vietii noastre cauzale, muritoare: care este de a trai dincolo de moartea noastra cauzala, în continuumul acauzal ca un tip nou, o noua specie, de fiinte acauzale nemuritoare. Aceasta descoperire unica si individuala a intelesului de catre indivizi, aceasta cunoastere a unor astfel de fiinte acauzale - aceasta întelegere a modului în care si de ce fiintele precum Satan exista - este o învatare a Artei Vrajitoriei Intunecate, din care o parte a invatarii consta in dezvoltarea empatiei acauzale si a gândirii acauzale. Transmiterea acestei Arte vechi si Intunecate, precum si utilizarea sa de catre oameni, este ratiunea de a fi a acelei asociatii sinistre cunoscuta sub numele de Ordinul celor Noua Unghiuri.

  • (CMS) Calea mainii stangi

      Introducere

      Calea mâinii stângi se bazeaza pe o filozofie care defineste doua cai spirituale principale. Una din ele este calea mainii drepte. Aceasta a influentat majoritatea religiilor si miscarilor de masa. Metoda acesteia este magia luminii albe, iar scopul ei este anihilarea individului si de a deveni una cu Dumnezeu. Cealalta cale este calea mâinii stângi. Aceasta denota unicul, deviantul si exclusivul. Metoda sa este magia intunecata si antinomianismul (a merge impotriva curentului). Scopul intunecat si magic este acela de a deveni un zeu.

      Calea mainii stângi si magia intunecata nu sunt cai de mântuire pe care oricine le poate urma; pentru majoritatea oamenilor religiile organizate sunt mai potrivite. Calea mâinii stângi este o cale dificila care presupune aprioric ca adeptul este pregatit sa fie disciplinat, rabdator, responsabil si curajos. Descurajam ferm persoanele instabile psihic in a urma aceasta cale. Acelasi lucru este valabil si pentru persoanele care interpreteaza filozofia ca si cum am fi deja zei si în masura sa ne implinim liber vointa. A ajunge la o vointa libera si a deveni precum zeii este un obiectiv. Noi nu suntem zei, dar putem deveni. Noi credem ca posedam divinul din noi ca un potential, pe care-l putem eleva si dezvolta numai printr-un sistem dificil de antrenament initiatic.

      Omul poate trece prin doua nasteri. În legatura cu prima nastere, devenim indivizi in relatie cu mama - suntem nascuti fizic. Religiile luminii albe predica o revenire la starea de copil în care individul renunta la libertate, vointa si responsabilitate pentru a beneficia de siguranta. Omul poate trece si printr-o alta nastere. În legatura cu aceasta, putem deveni indivizi în relatie cu existenta. Lasam in urma o viata predeterminata de conditiile exterioare si dobandim vointa libera. În loc sa fim creatii, devenim creatori. Ritualurile de initiere printre samani, vrajitoare si societatile oculte de-a lungul secolelor au fost o cale de a prezenta a doua nastere.

      Calea mainii stangi si Satanismul se leaga prin faptul ca Satanismul este o cale MS particulara. CMS este numele folosit pentru a descrie un sistem de cunostiinte ezoterice si tehnici practice - acest sistem mai este cunoscut si ca 'Artele Negre'.

      Diferenta dintre CMS(Calea Mainii Stangi) si CMD(Calea Mainii Drepte)

      Scopul tuturor cailor sau sistemelor Oculte, fie ca vorbim de CMS sau CMD, este acela de a indeplini un anumit scop, precum si impartasirea unor cunostiinte si abilitati ezoterice. Tinta este descrisa sub diverse forme ('Gnoza', 'Piatra Filozofala', 'Iluminare').

      In mod eronat oamenii eticheaza caile MD drept altruiste si pe cele MS, egoiste. O alta conceptie gresita sta in modul absolut de a prezenta diferenta dintre cele doua (ex: Caile MD ca reprezentante ale 'binelui' si cele MS ca reprezentante ale 'raului'). Realitatea este cu totul alta. Caile MS si caile MD (de aici incolo vom folosi singularul 'Cale', intelegand totusi si pluralul) sunt destul de diferite si difera atat prin mijloace, cat si prin scopuri.

      Diferenta fundamentala este aceea ca CMD este colectiva si restrictiva - unele lucruri sunt interzise sau denigrate. CMD preia o parte din responsabilitatea individuala prin intermediul unei dogme formale, un cod de etica si comportament si prin intermediul unui grup organizat. Pe scurt, identitatea individului este 'inlaturata' intr-o anumita masura de sistemele de constinta pe care individul trebuie sa le accepte si prin acceptarea unei 'autoritati' superioare, fie aceasta o persoana, un grup sau o 'ideologie' (sau uneori o fiinta supra-personala - un 'zeu' sau mai multi 'zei').

      In schimb, CMS in metodele acesteia este ne-structurata. In CMS autentica nu exista nimic care sa nu fie permis, nimic nu este interzis sau restrictionat. De aceea, CMS inseamna ca individul isi asuma intreaga responsabilitate pentru actiunile sale. Aceasta face ca CMS sa fie atat dificila cat si periculoasa - metodele sale pot fi folosite drept scuza/paravan pentru comportamente anti-sociale, etc. De accea CMS este prin propria natura cruda, nemiloasa - caracterele puternice inving, iar cele slabe se duc la fund. Nu exista 'plase de siguranta' de nici un fel in CMS - nu exista nici o dogma sau idelogie pe care sa te bazezi, nu exista nici o persoana care sa te ajute si sa-ti atenueze loviturile, nici o organizatie, individ sau 'Entitate' la care sa apelezi atunci cand lucrurile iau o intorsatura neasteptata. CMS promoveaza reusita si excelenta de sine - sau distruge, fie literal, ori fie prin deziluzie si nebunie.

      Prin natura sa CMS presupune ca Initiatii lucreaza cel mai mult pe cont propriu. Ei pot accepta sfaturi si indrumari, eschivandu-se de orice forma de servilism: ei invata singuri, prin propria experienta si prin efort personal. Acesta este punctul crucial in intelegerea CMS. CMS inseamna incredere in fortele proprii, efort personal, lupta interioara pentru realizare. CMD inseamna 'altcineva' - un individ, o autoritate sau o ierarhie - care confera Initiatului CMD un semn al progresului acestuia. Initiatul CMD isi asuma rolul de student, sau chiar acela de 'lingau'. Ei se bazeaza pe altcineva, in timp ce un Initiat CMS se bazeaza numai pe el insusi: pe istetime, indemanare, caracter, dorinta, inteligenta etc. Un Initiat CMS de succes este acela care invata din propriile experiente si greseli. Initiatul CMD incearca sa invete din teorie - din ce au facut altii.

      In mod esential, Initiatul CMS este un spirit liber, posesor al unui caracter puternic, in timp ce Initiatul CMD este inrobit de ideile altora si modul lor de a-si rezolva problemele.

      Pe scurt, CMD este usoara. CMS este dificila. CMD este ca un joc placut care poate fi jucat, lasat la o parte pentru o vreme si apoi luat de la capat. CMS este un efort care dureaza ani de zile. CMD prescrie norme de comportament si limiteaza raspunderea individuala. CMS inseamna asumarea unor responsabilitati si efort personal. CMD cere ca individul sa conformeze intr-un anumit fel. CMS este non-restrictiva. Organizatiile si 'invatatorii' CMD cer Initiatului sa se conformeze si sa accepte autoritatea organizatiei/'invatatorului'. Maestrii/Maestrele CMS ofera doar indrumare si sfaturi, bazate pe experienta proprie.

      Satanismul este chintesenta Caii Mainii Stangi

      Dupa cum am mentionat mai sus, Satanismul este o CMS particulara. Conventional, dar incorect, Satanismul este descris ca 'venerarea Diavolului'. Cuvantul 'Satan' provine din greaca veche/ebraica si inseamna 'acuzatie'. Astfel, Satan este un arhetip al dezagregarii - Adversarul care provoaca ceea ce este de comun acceptat, cel care sfideaza - care doreste sa cunoasca. In esenta, Satan este un simbol al miscarii dinamice: forta generatoare din spatele evolutiei, schimbarea.

      In Realitate, Satan este atat simbolic sau arhetipal, cat si real. El exista in psihicul indivizilor si dincolo de indivizi. Satanismul reprezinta, intr-o anumita masura, acceptarea necesitatii schimbarii - a realitatii lucrurilor precum straduinta, lupta, razboiul, creativitatea, geniul individual, sfidarea. A naturii evolutionare si puritive a acestor lucruri. Dar Satanismul inseamna mult mai mult decat acceptarea realitatii acestor lucruri drept necesitati. Este vorba si de individul care incearca sa fie ca Satan, sa devina Satanic. Un Satanist adevarat nu venereaza o oarecare Entitate numita Satan. Mai degraba, un Satanist accepta realitatea lui Satan [pe toate planurile] si incepe un drum (initiatic) spre a deveni, pe parcursul vietii si mai departe, un tip de Fiinta de aceeasi natura ca Satan - sa evolueze spre o noua forma a existentei. Acest drum este unul dinamic si real si presupune ca cei care aspira sa urmeze calea Satanismului sa mearga mai departe decat altii. Astfel, Satanismul conduce catre noi dimensiuni ale fiintei: ajunge mai departe de 'Artele Negre', avand totusi bazele in aceste Arte. O parte din acestea reprezinta o cunoastere ezoterica mai profunda si o alta parte se afla in tehnicile, metodele sau modul de a crea un nou individ. Satanistul invata efectiv sa joace rolul unui zeu.

      Cat timp Satanismul, din ce am spus mai sus, implica ca individul sa urmeze un drum spre a ajunge ca Satan, este relevant sa reflectam asupra a cine si ce este Satan. Satan este Printul Intunericului - Maestrul tuturor lucrurilor ascunse sau secrete, atat in noi insine cat si din afara noastra. El este forta din spatele schimbarilor evolutive; 'focul' vietii. El este Stapanul Vietii - al tuturor deliciilor senzuale si al placerilor.

      El este de asemenea 'rau', 'intunecat' sau 'sinistru' - nemilos, crud, Stapan al Mortii. El poate si incurajeaza suferinta, mizeria, moartea. Dar toate aceste lucruri sunt impersonale - sunt consecinte naturale ale vietii, schimbarii si evolutiei.

      Satan, prin natura Lui, nu poate fi 'mituit' sau 'imbunat' - si nici serviciile Sale nu pot fi cumparate, printr-un 'pact' sau orice altceva. El nu este interesat de astfel de maruntisuri. Astfel, nu poate fi vorba de un Satanism 'religios' - oferirea de rugaciuni, ofrande sau promisiuni sau orice altceva in schimbul unor favoruri. Astfel de practici implica frica, supunere si alte trasaturi de caracter pe care Satan le dispretuieste.

      Prin trairea vietii, prin fapte, astfel ajunge un Satanist sa devina precum Satan si sa evolueze si sa ia parte la o noua si superioara existenta. Astfel de fapte sunt cele care aduc intelegere, cunoastere ezoterica, atingerea scopurilor, experienta 'interzisului', a placerilor vietii - si mai sunt si acelea care ii schimba pe altii si lumea inconjuratoare si care pot aduce suferinta, mizerie, moarte: care sunt, pe scurt, rele.

      Mai mult, Satan este o Entitate reala - El nu este doar un simbol al anumitor forte si energii naturale. El are viata, exista - cauzeaza schimbari - in afara psihicului nostru. Dorintele noatre individuale sau chiar magia noastra individuala nu-L pot controla in nici un fel (asa cum ii place sa creada unui 'satanist de duminica'). Totusi, aceasta 'viata' nu este de natura 'umana' - nu este legata in nici un fel de un corp si nici de spatiul si timpul nostru cauzal. Ezoteric vorbind, este acauzala.

      Satan, insa, nu este singur - El nu este doar fiinta Intunecata care ne influenteaza lumea (si deci, existenta). El are si o 'contra-parte' feminina - o Amanta, Iubita, Sotie. Numele ei ezoteric este Baphomet. Ea este Zeita Intunecata.

      Astfel, un Initiat este deseori descris drept iubitul/iubita uneia sau ambelor acestor entitati - si o Initiere Satanica traditionala poate sa fie asemanata cu un ritual de copulare fie cu Satan, ori Baphomet [unde Preotul/Preoteasa isi asuma forma entitatii]. In Satanismul Traditional nu exista o 'venerare' a lui Satan(sau Baphomet) - ci mai degraba o acceptare a Lor ca prieteni, iubiti (sau in fazele de inceput, uneori ca 'mama' si 'tata' sau ca frate si sora).

      Un Satanist evolueaza spre o forma superioara - exprimand evolutia constienta in actiune.
      In concluzie, Satanismul este chintesenta Caii Mainii Stangi.

      Hail Satan !!

  • Raul, idealul Satanic

      In multe din textele, ritualurile si invocatiile folosite în traditia satanica, Satan este apreciat ca fiind "Stapanul Raului", iar raul pare a fi descris drept un lucru "bun". Pentru a intelege aceasta exaltare a "raului" trebuie mai intai sa determinam ce intelegem, in cadrul traditiei intunecate, prin cuvantul "rau" in cazul in care termenul este folosit in sens pozitiv.

      Ca Satanisti, ne plasam deasupra tuturor iluziilor morale si dincolo de toate valorile etice restrictive, pe care sistemul global le utilizeaza in scopul de a inrobi si de a tine turma subumana sub control. Astfel, cuvinte precum "bun" si "rau" nu au nici un inteles static pentru noi si trebuie vazute drept termeni total relativi care pot exprima doar notiuni subiective.

      Din acest motiv am ales ca, in anumite contexte, sa ne aliniem ideii si sa oferim tribut "raului" in scopul de a ne face clara pozitia, ca adversari si oponenti, precum si critici ai status quo-ului conducator si fata de tot ce este considerat "bun" si "pur" de catre sistemul tiranic.

      Tot ceea ce stapanii tiranici ai acestei lumi au stabilit ca fiind un ideal al "binelui superior" este, de fapt, anti-evolutiv si inrobitor. De exemplu, mentalitatea de turma si moralitatea, ignoranta crudului adevar, slabiciunea spiritului si a mintii, pasivitatea, masochismul, apatia, auto negarea si vointa slaba, conformista sunt toate atribute considerate "bune" de catre adeptii caii mainii drepte. Prin urmare, aceasta "cale dreapta a binelui", poate doar sa consolideze inrobirea sclavilor fara suflet ai tiranului sef.

      Astfel, Satan, ca Stapan al Raului, reprezinta tot ce este mai presus si dincolo de iluziile morale si de limitarile atasate cuvintelor "bun" sau "bunatate". Prin urmare, El se opune idealurilor opresive si inrobitoare care sunt proclamate de conducatorii lumii. Cand idealurile "bune" duc la represia potentialului acauzal interior si au ca functie aceea de a intemnita Flacara Neagra si esenta demonica dinauntru, Principiul Raului devine un ideal Prometeic.

      Prin prisma ideilor mentionate mai sus, Satanistul se va referi mereu la Zeii Intunecati drept principalii adversari ai tuturor religiilor caii mainii drepte. Acesti Zei Intunecati, de cele mai multe ori, reprezinta "Impulsul Rau" de a merge împotriva valorilor morale acceptate, care au ca scop inrobirea si controlul marii majoritati a mieilor naivi si usor de controlat din cadrul societatii în care aceste "valori bune" sunt prezente .


      In concluzie, Calea Mainii Stangi este cea care ii conduce pe cei puternici in spirit spre adevaratul bine superior si anume libertatea totala si neingradita de nici o restrictie.

  • Despre Satanism

      Satanismul este perceput de catre adeptii autentici drept o anume cale oculta.
      Intr-adevar, este un drum spre un anumit scop, a carui urmarire presupune un anumit stil de viata. Aceasta cale este intunecata, este o cale a mainii stangi(CMS/LHP) si acel scop specific este creerea unui nou tip de individ. La nivel generalizat, Satanismul se preocupa de schimbarea evolutiei noastre si a societatilor in care traim - creand, de fapt o noua specie umana si o civilizatie care sa corespunda acestui nou tip de fiinta umana.

      Totusi, Satanismul este deseori vazut de catre oponenti sau cei slab informati, ca fiind una din urmatoarele: (a) venerarea Diavolului (b) un cult religios care practica Magia Neagra (c) o inversiune a riturilor si a religiei Nazariteanului (d) o secta care predica si practica perversiuni sexuale etc.

      Mai mult si deasemenea incorect, figura lui Satan se crede ca deriva din religia descrisa in 'Vechiul Testament', in care cuvantul "Satan" este vazut ca un derivat al cuvantului ebraic pentru "acuzator". In realitate, cuvantul ebraic el insusi deriva din alt cuvant - un cuvant antic grecesc. Acest cuvant grecesc inseamna atat "o acuzatie" [Vedeti, de exemplu, folosirea acestuia de catre Eschil - aitiau ekho], dar deasemenea inseamna si "cauza" sau "fundatie" sau "origine" a unui lucru. In esenta, cuvantul 'Satan' reprezinta: (a) prima cauza a schimbarii, a evolutiei umane (b) 'Adversar' in sensul termenului de opozitie, cel acceptat si acest sens este inca retinut in folosirea 'Diavolului' (de ex: Avocatul Diavolului). Cuvantul "Diavol" este derivat din cuvantul grecesc via latinescul "diabolus". In sanscrita, cuvantul "Satana" inseamna ceva ce provoaca caderea; mai inseamna trantire, distrugere sau mijloc de inlaturare. Un cuvant asemanator, "dosatana" inseamna nocturn; apartinand noptii. Deasemenea putem considera cuvantul Satan ca fiind format din particulele SAT si TAN. Sat este un cuvant sanscrit care inseamna pur, adevarat in esenta. La modul simplu este participiul prezent al verbului "a fi". Sat a fost adaptat ca: sattva "puritate" si satya "adevar". Asat (negatia a+sat) inseamna non-existenta, falsitate iar din punct de vedere ezoteric este principiul pasiv, facand referire la "unirea cu unul". Sat este principiul activ si inseamna existenta, realitate. Tan in sanscrita inseamna a se intinde, a extinde. Este o actiune sau forta eliberatoare. Din punct de vedere ezoteric inseamna si 'devenire'.
      Astfel, figura lui Satan nu ar mai trebui vazuta drept o inventie evreiasca, asa cum se presupune, ci este cu adevarat o reprezentare a opozitiei, a Ereziei si in acelasi timp un simbol al schimbarii creative.

      Prin opozitie se produce sinteza - procesul schimbarii dialectice care guverneaza evolutia.

      In mod fundamental, Satanismul se opune supunerii din cadrul religiei conventionale. Religia conventionala inseamna supunere - fata de o zeitate si fata de autoritatea/biserica ce o reprezinta, ori fata de o dogma ce deriva din cuvintele unui 'profet'/'mantuitor'. De asemenea, religia conventionala inseamna un anume fel de a 'privi lumea' - o anume perspectiva. Aceasta cale religioasa este calea dogmei, a revelatiei si in cele din urma, a fricii. Este si trebuie sa existe credinta - credinta este pusa inaintea intelepciunii individului, provenita din experienta de viata.

      Calea Satanismului este total opusa acesteia - este calea liberarii, atat interna cat si externa. Este o dorinta de a cunoaste bazata pe experienta personala. Este o dorinta de a fi mandru - a exulta si a te bucura de viata si astfel a-ti indeplini posibilitatile pe care viata ti le ofera. Cu alte cuvinte, este o explorare a frontierelor - sau o extindere a acestor frontiere. Este o dorinta de a excela, a reusi, de a seta standardele pe care altii sa le urmeze, decat a urmari standardele fixate de altcineva.

      Binenteles, aceasta cale nu este usoara - necesita un anumit tip de persoana: cineva care este plin de spirit, cu o dorinta de cucerire si de sfidare. O persoana cu caracter. De aceea, din cauza 'firii umane' Satanismul nu este potrivit decat pentru o minoritate - acei putini care pot sfida cu adevarat si care pot porni impotriva normelor acceptate. Deoarece este un principiu fundamental al Satanismului autentic conform caruia fiecare individ isi gaseste propropriile limite si astfel traieste, sau moare, dupa propria morala si etica. Un Satanist nu accepta alte restrictii decat cele impuse de el/ea insusi. Acestia accepta ca ei si numai ei sunt cei care trebuie sa-si gaseasca raspunsurile la intrebari - si acestea deriva din experientele personale directe, prin stilul de a trai viata din plin. Acestea nu pot deriva din credinta, dogma sau din 'invataturile' altcuiva - sau dintr-o teorie propusa de o anume organizatie, grup etc.

      Aceasta inseamna ca Satanistii sunt amorali in sens conventional: nu exista, n-a existat si nu va fi niciodata vreun astfel de lucru ca 'etica Satanica' sau o 'autoritate Satanica' fata de care Satanistii sa se supuna - caci astfel de lucruri contravin Satanismului Traditional; ele sunt contrare scopului fundamental al Satanismului - creerea unor indivizi evolutati. Satanismul - la nivel personal - este o aventura individuala, care presupune ca fiecare sa se straduiasca sa-si experimenteze limitele si sa mearga mai departe de aceste limite.

      Totusi, aceasta nu inseamna ceea ce majoritatea oamenilor presupun - o licenta pentru auto-indulgenta anarhica si desfatare in carnalitate/depravare/exces s.a.m.d. Un Satanist are un scop - un motiv ulterior, mai presus de satisfacerea ego-ului personal si a impulsurilor inconstiente. Acest scop este acela de a excela - a merge mai departe de limitele proprii. Pentru a face aceasta e nevoie de auto-cunoastere si disciplina de sine. Acestea pot fi obtinute doar prin experinta personala: experienta vietii adevarate. Ceea ce face un Satanist adevarat, in viata de zi cu zi sau in experientele magice(ritualuri) este sa exploreze - sa-si gaseasca limitele proprii si ale lumii; experimenteaza si astfel creste, si-si indeplineste potentialul latent, diabolic. Tot ce ne inconjoara reprezinta un mijloc pentru aceasta - ritualuri, alti oameni, societatea insasi.

      Deoarece exista un motiv ulterior, un scop bine stiut, exista perspectiva - o intelegere mai presus de impulsurile/emotiile/dorintele de moment. Pe scurt, se dezvolta intelgerea, judecata reala si cunosterea de sine. Evident, acest lucru este dificil - si deseori periculos. Cei care dau gres raman blocati inauntru - sau niciodata nu mai trec - de moment sau de dorintele/impulsurile/emotiile de moment. In termeni simpli, rebuturile se complac in 'partea lor intunecata' sau in 'partea intunecata' a naturii/societatii fara sa o inteleaga, controleze sau transceada vreodata. Un Satanist stie si intelege incotro se indreapta si ce face/de ce face un anumit lucru. Un Satanist este puternic, mandru, sfidator si se afla in controlul experientelor si a propriei persoane.

      Calea Satanismului nu e usoara - metodele, experientele care sunt necesare si pe care Satanistul le foloseste in urmarirea scopurilor sunt riscante si periculoase. Este usor sa dai gres, sa fii prins etc. Nu este nimic - si nimeni - care sa-l ajute pe Satanist in aventura sa. Nu exista nimic care s-o faca mai usoara, mai putin dificila, mai putin periculoasa. Exista numai determinarea lui/ei si invatarea din experienta: dezvoltarea graduala a caracterului prin intermediul experientelor personale. Numai asa are loc o evolutie reala, autentica a individului.

      ~~~ Intrebari frecvente ~~~

      De ce va intereseaza fortele întunecate din diverse religii, culturi si traditii? Nu sunt aceste forte asociate cu raul si nu exista deja suficient de mult rau în lume?

      Este foarte important sa constientizam inca de la bun început faptul ca raul si fortele întunericului descrise în mituri nu trebuie amestecate cu raul gri care ne izbeste imediat cum citim un ziar sau urmarim un buletin de stiri la televizor.

      Acest rau gri care ne înconjoara în lumea cotidiana este în principal comis de indivizi frustrati si confuzi, politicieni nebuni dupa putere sau criminali, incapabili sa-si controleze dorintele meschine. In realitate, acest rau nu are nimic de-a face cu raul metafizic pe care il întâlnim în documentele religioase. Omul are, de fapt, o predilectie unica pentru brutalitate si violenta excesiva care îl deosebeste de alte animale. Omul pare a fi unicul creator al lagarelor de exterminare, al fabricilor de carne si al uciderii pe scala larga în scop recreativ. Raul gri este uman, mult prea uman, în timp ce raul metafizic este negru ca noaptea si complet inuman.

      Acest aspect al umanitatii nu este rareori justificat cu bunatatea. Cât de des nu vedem cruzimi teribile savarsite în numele bunatatii? Sute de mii de femei a fost executate în timpul vanatorii de vrajitoare când clericii crestini încercau sa lupte cu Satana si cu puterile raului. Biblia încurajeaza genocidul si o serie de alte acte de cruzime, care-l fac pe un cititor critic sa reflecte cine este de fapt bun si cine este cu adevarat rau. Deja vechii gnostici din sec III e.n. au ajuns la concluzia ca Dumnezeu este rau si nu bun. Grupuri gnostice precum Cainitii si Ophidienii i-au venerat pe dusmanii lui Dumnezeu precum Cain, sarpele din Gradina Edenului si Ingerii Cazuti.

      Fortele raului care apar în mituri se revolta, isi pun intrebari, sunt rebeli si pionieri. Raul metafizic este dur si sclipitor ca un diamant negru. Este in acelasi timp ascutit ca un brici si moale ca matasea. Ceea ce este cel mai înspaimântator la fortele întunericului este vârsta lor si faptul ca par a stapani o cunoastere mult prea mare pentru ca omenirea s-o poata privi. Cunoasterea este într-adevar, o sabie cu doua taisuri, care-l face în mod constant pe om sa calatoreasca mai departe, dar care, de asemenea, poate distruge omul daca merge prea departe. O tema recurenta în mituri si în documentele religioase este faptul ca fortele raului sunt în posesia întelepciunii profunde pentru care omul si chiar si zeii, sunt pregatiti sa faca totul pentru a o poseda. Din Cartea Apocrifa a lui Enoh putem observa ca cea mai mare vina a îngerilor cazuti este aceea ca au predat oamenilor stintele oculte, iar în prima carte a lui Moise sarpele viclean este cel care-i ofera omului fructul cunoasterii care-l poate transforma in zeu. In miturile grecesti, titanul Prometeu fura focul de la zei si da-l oamenilor si in consecinta, este pedepsit de marele zeu Zeus. În mitologia nordica puterile haosului si gigantii primordiali poseda cea mai mare întelepciune. Dublul aspect al cunoasterii este personificat de omul faustian care cauta adevarul cu orice pret, indiferent daca aceasta il duce direct la pierzanie. Conform legendei, eruditul magician renascentist Dr. Faust a facut un pact cu diavolul pentru a obtine toate cunostintele din lume, în schimb pentru sufletul sau. Dilema faustiana consta in faptul ca cunoasterea vine la un pret mare, mai ales daca n-o putem utiliza corect. Legenda lui Dr. Faust releva faptul ca aspirantul spiritual este fortat sa apeleze la fortele întunericului pentru a-si potoli setea de întelepciune. Mefisto, sarpele din Gradina Edenului sau îngerii cazuti sfarama limitele si sunt mediatori ai cunoasterii interzise. În vechile carti ale Artelor Intunecate, putem citi despre un numar mare de demoni pe care magicianul ii poate evoca pentru diverse scopuri. Desi unii demoni pot ajuta cu lucruri practice, precum obtinerea unor foloase materiale, cei mai multi demoni predau stiintele si raspund la întrebari. Cuvantul "demon" provine din cuvântul elen daimon, care denumeste entitati care exista între lumea oamenilor si lumea zeilor. Ei erau considerati mediatori ai mesajelor dintre lumi iar pentru Socrate daimon-ul semnifica sinele superior al spiritului pazitor al omului. Numai atunci când demonii au fost identificati cu îngerii cazuti au dobandit reputatia de a fi extrem de rai.

      Partea luminoasa reprezinta o ordine ideala în religie si în mituri, în timp ce partea intunecata reprezinta salbatica infinitate care se ascunde dincolo de limitele ordinii. In cultura, polaritatea dintre lumina si întuneric se reflecta în conflictul dintre idealurile clasicismului si ale goticismului. Idealurile clasice sunt fondate pe ratiune, claritate, scop, lumina si reguli. Idealurile gotice sunt metafizice si se bazeaza pe viziuni arhaice, vise, întunericul si obscurul, inspiratia si dragostea nebuna. Gânditorii din Renastere priveau goticismul ca pe un semn al distrugerii culturii. Goticul a fost considerat a fi cel mai mare antipol al civilizatiei clasice si al idealurilor clasice de frumusete. Potrivit gustul clasic goticul reprezenta ceva insipid, amenintator si terifiant. La sfârsitul secolului al 18-lea, goticul va fi reevaluat, iar arhitectura gotica a fost din nou apreciata. Intelectuali germani ca Herder si Goethe au îmbratisat goticul ca un ideal estetic. Atât în Anglia cat si in restul continentului artisti si scriitori au fost fascinati de goticism. Ceea ce fusese asociat cu întunericul si cu barbaria în timpul Renasterii era acum o mare sursa de inspiratie. Romanticii englezi au gasit in gotic un sentiment de teroare entuzistica în locul idealurilor pure, luminoase si structurate ale clasicismului. Într-un text din secolul 18 se poate gasi o lista de lucruri care ar putea provoca acest sentiment de teroare. Acesta lista amintea de "zei, demoni, iad, spirite, fantome, vrajitoria, magia, trasnetul, inundatiile, monstrii, incendii, razboaie,ciuma, foamete etc.". Explorarea întunericului a devenit o modalitate de a creste in cunostinte despre natura ascunsa a omului si goticismul a devenit o forma de exprimare a laturii intunecate a omului.

      In traditia monoteista occidentala, intoarcerea la partea întunecata pentru a gasi experiente spirituale este echivalenta cu damnarea, dar daca ne uitam la religii cu o diviziune mai putin clara între lumina si întuneric vom constata ca întunericul, de asemenea, a fost privit ca o sursa de iluminare. Zeita Kali este una dintre cele mai importante zeitati în tantrismul indian. Religii monoteiste, cum ar fi iudaismul, crestinismul si islamismul au subliniat ca zeul masculin al cerului, cat si alte fiinte supranaturale sunt asociate cu Diavolul. Forta divina feminina a fost în mod special asociata cu partea întunecata. Aspectul luminos caracterizeaza majoritatea miscarilor de masa si cele mai multe religii exoterice, în timp ce partea întunecata pune accent pe unic, deviant si exclusiv.

      Multe religii încearca sa se autoproclame drept o cale de viata pentru toata lumea, care poate duce rapid si usor la mântuire. Formele intunecate ale spiritualitatii nu pot fi prezentate la fel ca un sampon sau ca un nou produs de curatare revolutionar. Calea întunecata nu pretinde a fi pentru toti. Pentru a merge pe calea întunericului e nevoie de capacitatea de a penetra suprafata cuvintelor, simbolurilor si imaginilor. Inversarea conceptelor de bine si de rau nu este lipsita de pericol, iar conjurarea unor entitati care au fost temute timp de mii de ani ar putea fi devastatoare.

      Desi cineva ar putea pretinde ca nu e religios, vechile structuri religioase nu cedeaza asa usor. Se poate vedea în mod constant dovada faptului ca religia continua sa aiba un impact important asupra conceptiilor despre lume ale omenirii, chiar daca acest lucru nu este întotdeauna constientizat. Pericolul in a urma calea întunericului nu este riscul de a fi condamnat de puristii religiosi, ci de fi personal în imposibilitatea de a vedea printre cliseele si descrierile false care sunt asociate simbolurilor întunecate. Calea întunecata este un proces spiritual si existential în care omul deschide poarta spre cele mai întunecate colturi ale sufletului.

      Întunericul reflecta ceea ce este ascuns in interiorul nostru. Uitându-ne în abis, sufletul nostru se va dezvalui în toata goliciunea sa si ne va face sa tipam si sa râdem. Cand tipetele si râsul vor inceta, vom descoperi ca cea mai puternica iluminare si cea mai puternica lumina pot fi gasite doar în cele mai întunecate adâncimi.

      Satanismul inseamna doar venerarea diavolului?

      Termenul "venerarea diavolului" este folosit in mai multe feluri - de regula pentru a descrie "Magia Neagra" si practicile "Satanistilor": de exemplu, ritualuri sexuale sau sacrificii de animale. Acest termen descrie in cele mai multe cazuri activitatile ocultistilor amatori care habar n-au ce inseamna Satanismul cu adevarat si pozeaza in Satanisti - invocand Diavolul s.a.m.d.

      Deseori, termenul de "venerare a diavolului" este folosit in sensul moral pentru a descrie comportamente "perverse" din cadrul ocult. In sens literal, venerarea diavolului inseamna o venerare religioasa a Diavolului. In toate sensurile de mai sus, Satanismul *NU* inseamna "venerarea diavolului": Satanistii nu venereaza nimic si practicile si ritualurile Satanismului difera mult de imaginea creata de media.

      In timp ce unele rituri necesita anumite formalitati precum robe, un Templu s.a.m.d. - majoritatea nu se folosesc de aceste mijloace. Adevarata magie a Satanistilor are loc prin stilul lor de a trai - ce fac si ce realizeaza in situatii reale, incercand sa-si indeplineasca destinul. Ei isi traiesc viata intr-un mod Satanic, mai degraba decat sa se joace de-a ocultismul.

      Cine este Satan? Exista El cu adevarat? Si daca da, cum va raportati la El?

      El exista, dar nu in felul in care majoritatea oamenilor il percep (ex: o fiinta cu coarne si cu copite). Mai degraba, El nu este legat de dimensiunile spatio-temporale de zi cu zi, dar in schimb exista in ceea ce traditia ezoterica numeste "Acazualul". Descrierile 'conventionale' ale Diavolului sau ale lui Satan sunt in mare parte inchipuiri copilaresti ale crestinismului.

      Satanistii traditionali nu-l vad pe Satan doar ca pe un simplu simbol al constintei de sine, ci mai degraba ca pe un reprezentant al acelor forte supra-personale aflate dincolo de psihicul individual. A-l vedea pe 'Satan' doar ca pe un simplu simbol personal - asa cum o fac unele grupuri 'Sataniste' recente - inseamna in primul rand a te induce in eroare in legatura cu natura fortelor cosmice, iar in al doilea inseamna sa faci (sau sa incerci sa faci) Magia Neagra 'moale', pasiva, sigura si lipsita de riscuri. A avea de-a face cu forte mai puternice inseamna a cocheta cu pericolul - psihologic si fizic. Satanistii traditionali vad in acet pericol un mijloc: cei puternici supravietuiesc si cei slabi pier; aceasta este o simpla reflectie asupra filozofiei Sataniste autentice, in contrast cu viziunea 'moale' aruncata in fata de 'Satanistii de duminica', care abunda in zilele noastre.

      Satan - in Satanismul Traditional - nu este niciodata reprezentat pictorial si modul de a percepe manifestarile fizice(cauzale) ale Printului nostru este o experienta pe care fiecare Satanist o dobandeste prin mijloace proprii, inteprinzand ritualuri de Magie Neagra, in concordanta cu traditia intunecata.

      Este important sa realizam ca numele de 'Satan' nu este numele Lui adevarat. Acesta e un epitet convenabil, deoarece este folosit pentru a numi o parte a naturii Lui. In realitate, nu exista nici un 'nume' real, din perspectiva prin care privim numele - poate doar o vibratie sonora (care nu poate fi mentionata aici) care-L cheama spre lumea si constiinta noastra. Intr-un sens pe care putini oameni il vor intelege, Satan este esenta acauzalului: forta cosmica a Haosului a carei intruziune in dimensiunile noastre cauzale sfarama entropia produsa de timpul liniar. Specia noastra are si a avut nevoie de simboluri pentru a facilita intelegerea si evolutia. Abisul distruge - sau creaza o noua specie, o noua 'minte' capabila de a functiona la nivele inaccesibile in mod normal acelora aflati pe o treapta inferioara. Si cel mai potent simbol al anumitor forte cosmice a fost si inca este Satan.

      Ce puteti spune despre copii? Isi au ei vreun loc in Satanism? In ritualuri, de exemplu?

      Unul din scopurile fundamentale ale Satanismului este acela de a dezvolta individul: dezvoltarea unui caracter matur, patrunzator, un spirit Satanic. Antrenarea unui novice are ca tel construirea unui caracter, dezvoltarea unui individ unic, constient de potentialul si destinul lui. Acest antrenament poate incepe doar cand individul poate sa inteleaga, sau sa inceapa sa inteleaga lucrurile din jurul lui. Aceasta are loc, in general,in jurul varstei de 16 ani.

      Inainte de aceasta varsta nu poate exista o participare in Satanism, fie ca este vorba de ritualuri sau de alte activitati, deoarece Satanismul presupune ca fiecare individ sa faca o alegere, sa decida pentru el ca vrea sa inteprinda un antrenament Satanic sau sa urmeze modul de viata Satanist. In unele circumstante, de exemplu, pentru un copil ai carui parinti sunt Satanisti, are loc o simpla ceremonie care presupune dedicarea nou-nascutului fortelor intunecate. Dar pana cand copilul nu se maturizeaza si nu ia singur decizii, nu mai poate fi vorba de altceva. Procedarea intr-o alta maniera inseamna contrazicerea esentei Satanismului. Satanismul nu e preocupat de "coruperea" altora fara consimtamantul lor, ci este interesat de crearea unor indivizi puternici, cu caracter unic, care pot gandi pentru ei insisi. Orice altceva nu e Satanism.

      Dar in mod sigur Satanistii ii controleaza si-i manipuleaza pe altii, nu-i asa?

      Binenteles! Unii oameni sunt sclavi din nastere. Satanistii sunt lideri innascuti. Dar fiecare persoana are dreptul de a alege - daca simt nevoia sa urmeze, sa fie condusi, daca le place sa fie manipulati, sau daca sunt slabi si nu au un caracter propriu inseamna ca asta e natura lor. Viata este de multe ori cruda: cei puternici urca, in timp ce caracterele slabe se duc la fund. Astfel se obtine evolutia. Oamenii nu fac exceptie, desi multi, in ignoranta lor, isi inchipuie ca lucrurile stau altfel. Un Satanist este om care traieste dupa un motto care azi nu mai este inteles decat de foarte putini: "Moarte inaintea Dezonoarei". A te pleca, a te supune, a renunta, a nu incerca este dezonorabil.

      Un Satanist cunoaste cu o mandra si aroganta siguranta ca spiritul uman poate triumfa asupra oricarui lucru ori persoana - ei refuza sa admita infrangerea, refuza sa capituleze si daca e necesar sunt pregatiti sa moara, mai bine decat sa actioneze intr-un mod dezonorabil, impotriva principiilor lor Satanice. Din aceasta cauza, ei sunt puternici si inspira si altora o anumita doza de respect. Si datorita acestei pregatiri ei exulta in viata - au pofta de viata si-si traiesc viata din plin.

      Daca mi-as dori sa devin Satanist(a), ce anume ar trebui sa fac?

      Mai intai trebuie sa te asiguri ca intelegi ce este Satanismul si ce presupune acesta, luand contact cu alti Satanisti, de exemplu, sau citind documente ale unor ordine Sataniste traditionale. Apoi, dupa ce ai inteles despre ce-i vorba, poti lua decizia de a-ti incepe drumul de-a lungul "Caii Mainii Stangi"(Left Hand Path, in engleza) si sa incepi sa te manifesti Satanic. Aceasta decizie este de regula formalizata printr-un simplu ritual de Initiere - intelegand astfel ca tu, ca individ, iti afirmi dorinta de a urma calea lui Satan. Acest ritual poate fi ori unul ceremonial, prin intermediul unui Ordin sau grup Satanic existent, ori o 'auto-Initiere' hermetica. Exemple ale ambelor ritualuri se gasesc la indemana celor destul de curiosi ca sa le gaseasca. In continuare, va trebui sa inteprinzi diverse sarcini, tehnici si metode pe parcursul unei perioade de cateva luni, scopul acestora fiind de a-ti construi o puternica fundatie Satanica, in ceea ce priveste caracterul. Toate acestea sunt accesibile in diverse lucrari(eseuri) Satanice. Un numar destul de mare din aceste sarcini presupun acumularea de experienta in lumea reala, in timp ce altele presupun in mod direct lucrari magice/Oculte, de exemplu ritualuri. In tot acest timp se pune accent pe efortul si realizarea personala. Aceasta perioada de noviciat dureaza in jur de un an, poate doi. Exista apoi si alte provocari de intrecut, mai multe incercari grele care sa-ti dezvolte caracterul si care sa-ti imbunatateasca judecata si disciplina de sine.

      Binenteles, exista de asemenea si multe recompense, unele din ele sunt carnale, unele materiale, altele spirituale. Se dezvolta o constiinta a destinului personal si o intelegere a ceea ce este ascuns majoritatii in virtutea nivelului rudimentar al acesteia in ce priveste constiinta si cunostiinta. Pe parcursul tuturor acestor etape, tu sprijini fortele intunecate prin simplul fapt ca inteprinzi fapte Satanice. Astfel, sprijini evolutia ta si a existentei in general. Daca esti suficient de norocos/norocoasa poti primi asistenta si sfaturi din partea cuiva care mai demult a umblat pe aceleasi carari ca si tine. Poti fii ajutat(a) de un Maestru sau de o Maestra. Ceea ce este important este ca tu traiesti cu adevarat, iti atingi anumite scopuri, lucrezi in lumea reala si o modifici; si pe masura ce inveti, te dezvolti - in caracter, profunzime, cunoastere s.a.m.d.
      Multi oameni isi irosesc vietile. Un Satanist vrea sa devina zeu - si este pregatit sa schimbe lumea astfel incat sa-si transforme visele in realitate. Majoritatea oamenilor viseaza, dar le lipseste curajul de a actiona. Ceea ce conteaza este sa faci ceva! Daca un anume lucru nu-ti iese conform dorintelor, sunt si alte locuri, alte timpuri, alte circumstante, alte posibilitati. Noi vise de visat si de indeplinit. Si viata nici nu se termina odata cu moartea cauzala - poti deveni un Nemuritor! Pur si simplu se schimba forma vietii. Dar aceasta imortalitate nu este o gratuitate, nu este nici o recompensa. Se obtine, este un act constient: a deveni una cu insasi forta intunecata, cu Satan.

      Dintre toate formele de viata noi suntem singurii care, ca indivizi, posedam cel mai mare potential: avem insusi "focul creator" al vietii. Satanismul nu numai ca permite intelegerea acestui fapt, dar permite si implementarea acestuia - de a ne implini potentialul divin (si diabolic). A trai viata din plin. A participa la evolutie.

      Dar Satanismul este periculos - te testeaza. Necesita o dorinta demonica, o tarie de caracter. Este o adevarata Erezie. Este doar pentru cei putini care pot sfida cu adevarat, care isi doresc cu adevarat sa devina zei si sunt pregatiti sa se confrunte cu riscurile pe care si le-au asumat.

  • Satan-Lucifer




      Lucifer este Satan

      In multe traditii satanice se precizeaza faptul ca Lucifer si Satan sunt doua forte separate, a caror nume sunt folosite pentru principii, elemente si concepte diferite. In conformitate cu multe din aceste traditii, punctul cardinal asociat lui Satan este de Sudul (elementul foc), in timp ce lui Lucifer ii este atribuit Estul (elementul aer).

      Prin acest eseu ne-am propus sa ne exprimam punctului de vedere cu privire la acest subiect si sa explicam de ce, in conformitate cu propria noastra traditie, ideile mentionate mai sus despre Lucifer si Satan ca fiind doua entitati separate sunt gresite!

      In cadrul traditiei noastre, atat Lucifer cat si Satan, sunt nume folosite pentru forme, descrieri si reprezentari ale uneia si aceeasi esenta. Din punctul nostru de vedere, exista o diferenta intre folosirea cuvintelor 'Lucifer' si 'Satan' ca forme si descrieri si credinta conform careia acestea sunt 'adevaratele nume' a ceea ce reprezinta.

      Aceasta se datoreaza faptului ca traditia noastra afirma ca Anticii Zei Intunecati nu au nume si sunt mai presus de intelegerea noastra cauzala si ca toate formele atribuite lor de catre oameni sunt nimic mai mult decat simple forme si nu ceva ce ar trebui privit drept static in esenta si sens.

      Pentru a ne acorda constiinta si pentru a stabili o legatura intere mintile noastre inconstiente si esenta acestor Zei Intunecati si pentru a stabili un contact cu ei, trebuie sa patrundem in inima ascunsa a intunericului si exploram efectele concrete pe care aceste forte ale Luminii Negre le au asupra noastra si asupra lumii, la scara larga.

      Dupa ce am identificat, experimentat si la un nivel mai profund, am inteles intuitiv relevanta efectelor pe care aceste puteri acosmice o au pe planurile de existenta spiritual, mental, astral si fizic, putem incerca sa folosim cuvinte si simboluri pentru o mai buna si mai facila intelegere a nucleului lor transcedental. Numai in aceasta etapa le putem da nume Celor-Fara-De-Nume.

      Cu cat este mai puternica forta/entitatea pe care incercam sa o intelegem cu mintea noastra cauzala, cu atat vom avea nevoie de mai multe cuvinte, nume si simboluri pentru a o descrie. In acelasi fel in care numele actioneaza ca legaturi intre mintea noastra constienta si fortele pe care sunt menite sa le descrie, cu atat vom avea nevoie de mai multe simboluri abstracte care sa actioneze drept chei pentru deschiderea portilor mintii inconstiente pentru a intelege mai bine esenta acestor forte tainice.

      "Lucifer" si "Satan" sunt doua cuvinte care pentru noi descriu aspecte diferite ale aceleiasi forte spirituale. Cuvantul Lucifer inseamna purtatorul luminii, descriind functia si efectul acestei puteri acosmice care ne ofera darul interzis al intelepciunii, iluminarea, inteligenta, imaginatia si cunoasterea.

      Lucifer este in contextul ezoteric Focul Negru si tainic care sfarama toate iluziile si care in acelasi timp, trezeste si fortifica Flacara Neagra interioara si deschide ochiul atot-vazator al Sinelui.

      Lucifer este antiteza minciunii demiurgice si este forta care, conform traditiei, le-a oferit barbatului si femeii fructul pomului Daath (pomul cunoasterii) si le-a dat posibilitatea de a-si intoarce spatele zeului tiran, spre a urma calea auto-divinitatii si a libertatii.

      Pentru ca Lucifer sa lumineze, trebuie in primul rand sa actioneze ca forta vie a intunericului si pentru a ne oferi adevarul, el trebuie mai intai sa risipeasca minciuna. Astfel, insasi natura si efectul unui Lucifer il transforma intr-un Satan al lucrurilor fata de care el se afla in antiteza.

      Satan inseamna 'adversar', 'opozant' si 'acuzator'. Satan si Lucifer, prin urmare, nu sunt doua entitati / zei / principii / puteri separate, ci una si aceasi esenta a Focului spiritual (Tronul de Sud)

      Cuvantul Lucifer descrie efectul Tatalui nostru asupra celor care urmeaza Calea Mainii Stangi si care sunt in armonie cu gnoza lui intunecata, in timp ce Satan este cuvantul care descrie efectul/reactia Tatalui nostru fata de tot ce intineaza adevarul acosmic si fata de credinciosii si sclavii orbi ai demiurgului tiran, care urmeaza Calea Mainii Drepte a Luminii Albe.

      Datorita acestor cunostiinte cu privire la adevarata natura a lui Lucifer-Satan, numele / cuvantul Lucifer este adesea utilizat in timpul acelor ritualuri care au ca scop de a aduce binecuvantarea si iluminarea Luminii Negre, in timp ce cuvantul / numele Satan, cel mai adesea este folosit si chemat in contextul adversial si distructiv. Dar ambele nume reprezinta exact aceeasi esenta, vazuta doar din doua perspective diferite.

      Lucifer-Satan este Focul Negru, extern, a carei reflectie in microcosmos arde in noi sub forma Flacarii Negre a Duhului.

      Lucifer si Satan sunt doar doua din multele cuvinte / nume care sunt utilizate in cadrul traditiei satanice / Luciferiene legata de Intaiul Fiu al Luminii Negre. Cateva exemple de alte forme utilizate in cadrul pantenoanelor traditiilor intunecate care reprezinta aceeasi puterea iluminatoare si adversiala pe care am legat-o de Lucifer-Satan sunt: Kingu, Apop, Set, Typhon, Ahriman, Angra Mainyu, Shaitan, Surt, Loke, Exu Maioral, Samael, Lotan, Diabolus, Prometeu si Azerate, care este un cuvant legat de plenitudinea puterii anti-cosmice a Abisului.

      Inainte ca oricare din cuvintele/numele mentionate mai sus sa poata fi folosit in scopul de a stabili un contact cu esenta pe care traditia noastra o leaga de formele Lucifer-Satan, sensurile lor ascunse trebuie mai intai sa fie intelese si insusite de initiat. Adevarul este ca toate numele mentionate in acest text reprezinta, pe diferite niveluri, una si aceeasi putere a Dumnezeului si modelul nostru, Intaiul Fiu al Luminii Negre.

      Salve Lucifer-Satan!

  • Zeii Intunecati

      Zeii Intunecati exista in taramul acauzal, iar acest taram este unit de universul nostru material, cauzal in doua moduri: primul, prin intermediul "Portilor Stelare" care sunt regiuni in spatiu-timp unde cele doua universuri se intersecteaza si al doilea, in mediul mintilor noastre, avand in vedere ca unele nivele ale constintei noastre sunt prin ele insele porti. Arhetipurile sunt pentru perceptia noastra cauzala doar niste elemente a unei parti a energiei prezente in diverse forme in universul acauzal (numit si Universul B).

      Insusi universul acauzal poate fi descris ca acel aspect al cosmosului "legat" de un timp acauzal si care poseda mai mult de trei dimensiuni spatiale; universul cauzal poate fi descris ca acel aspect al cosmosului "legat" de timpul cauzal, sau linear si care poseda trei dimensiuni spatiale, perpendiculare doua cate doua.

      Entitatile cunoscute traditiei ezoterice drept "Zeii Intunecati" sunt fiinte care exista in universul acauzal. Este posibil sa mai existe si alte entitati in taramul acauzal, dar Zeii Intunecati ne sunt cunoscuti pentru faptul ca, in diferite momente ale evolutiei noastre, au patruns in universul nostru spatial.

      Prin diverse metode, este posibil pentru indivizi, in virtutea naturii constintei, sa deschida cai spre acauzal si astfel sa aduca in lumea noastra diverse energii sau forte acauzale. Aceste forte, datorita naturii acauzalului, sunt de multe ori vazute din punctul nostru de vedere drept "rele" sau negative.

      Sunt posibile trei tipuri de atragere a acestor forte:

      a) Localizate la nivelul unui individ, la o scala energetica redusa.
      b) Atragerea unor anumite forte sau entitati puternice spre a se manifesta fizic in universul nostru.
      c) Reintoarcerea planeta si in universul nostru a rasei de fiinte cunoscute ca Zeii Intunecati, traditia cunoscand cateva dintre aceste fiinte prin nume ca Atazoth, Shugara, Athushir, Budsturga si Gaubni.

      Prima si a doua forma de atragere, implica acele cai care rezida(majoritatea intr-o stare latenta) in mintea noastra, in timp ce a treia implica Portile Stelare insele, dintre care trei dintre ele ne sunt cunoscute drept zone din spatiu in apropierea stelelor Dabih, Naos si Algol. Calatoria fizica catre acauzal este posibila prin aceste Porti, dar este la fel de posibil sa se aduca prin ele chiar Zeii Intunecati, prin diverse ritualuri puternice, momentul si pozitia stetelor fiind corelate perfect.

      In curand vom prezenta mijloacele de "trezire" a cailor latente din constientul nostru si cum insisi Zeii Intunecati pot fi readusi pe Pamant.

      S-au spus multe cu privire la entitatile/energiile cunoscute drept Zeii Intunecati.
      De-a lungul timpului, mare parte din informatiile despre acestia au fost distorsionate, constand in interpretari gresite s.a.m.d. Pentru aceia care-si doresc sa-i cunoasca pe Zeii Intunecati este necesar sa paseasca in Abis " experienta transcederii extremelor " sa inteleaga ce sunt aceste energii in esenta si sa ramana intregi din punct de vedere psihic si fizic.

      Din punctul de vedere al unui neinitiat, Zeii Intunecati sunt intr-adevar cele mai hidoase si mai terifiante manifestari ale acauzalului in acest plan cauzal. Din cauza tiraniei religiilor organizate si pe fondul regresiei evolutionare provocata de acestea, foarte putini pot intelege, sau isi pot face pana si cea mai mica idee despre Haos (sau despre Zeii Intunecati) in forma sa primara, ei nu percep esenta ascunsa de aparenta: sunt inlantuiti de "proiectii morale".

      In timp ce Zeii Intunecati pot fi perceputi drept "abstractii convenabile" sau Energie Arhetipala, ei pot fi deasemenea considerati ca avand o reala existenta (si depinde de individ sa decida care din aceste definitii sunt mai corecte pentru el/ea). Traditia Intunecata, continuata de un numar mic de initiati incepand cu Aeonul Hyperborean pana in ziua de fata, contine multe mituri ale originilor Zeilor Intunecati. Daca alegeti sa-I vedeti doar ca pe niste mituri, pana la urma, este o chestiune personala, in functie de ce perspectiva va este mai folositoare din punct de vedere magic.

      Pe vremuri, deschiderea unei Porti Stelare (sau nexion, o legatura fizica intre cauzal si acauzal) si aducerea Zeilor presupunea ritualuri morbide de sacrificiu si suferinta, iar in ceea ce priveste rezultatele, acestea erau nesigure, indoielnice. Tehnici magice rafinate (ca Ritualul celor Noua Unghiuri, care va fi publicat curand in categoria ritualurilor avansate) au inlocuit aceste ritualuri sangeroase (Sangele ramane, in majoritatea cazurlor, in forma menstruala) si Reintoarcerea Zeilor Intunecati este acum mai usor de realizat, atat in termenii a ce se poate face ceremonial, hermetic si cum constiinta de masa poate fi influentata prin schimbari Aeonice.

      Cu toate acestea, unele cazuri implicandu-I pe cei nepregatiti intr-un fel sau altul, care au incercat sa-I aduca pe Zeii Intunecati, au rezultat in nebunie si/sau moarte. Astfel de evenimente sunt mereu urmate de varsare de sange la o scara larga. Cea mai Intunecata dintre negatii trebuie sa aiba sustenanta. Mai este oare aceasta varsare de sange necesara?

      Reintoarcerea Zeilor Intunecati va implini destinul (in forma sa muribunda) a acestui Aeon Occidental, avand inca 350 de ani in fata, prin inceperea unui nou Aeon, o noua Era, care nu are nici un nume caci este insusi Haosul. Aceasta progresie Aeonica a reprezentat o deschidere graduala a unor diverse centre acauzale, sau magice pe acest plan terestru.

      Este important sa retinem ca niciodata nu a fost o "epoca de aur" in care rasa umana "sa fii fost pe culmi", pentru ca apoi sa fii tot incercat sa atinga nivelul acela, inarmati cu indicii ale unei "cunoasteri pierdute" constiuind diversele "mistere" (nu in sensul grecesc al cuvantului) pe care le avem astazi. Intr-o sfera a evolutiei, noi am atins o etapa intuitiva, punctul de maxim actual al progresiei Aeonice, de unde ne vom putea decide propriul destin. Din acest motiv, este general acceptat ca centrele terestre sunt acum epuizate. Noul Aeon poate fi foarte bine unul "Galactic" ca forma (fie simbolic, reprezentand o noua orientare a civilizatiei, fie literal, ca o consecinta a acestei orientari).

      Intemeierea unei civilizatii orientate spre evolutie, spre maretie, reveleaza natura si scopul Satanismului. Acei (de ex.) magicieni cabalisti care-si inchipuie ca aduc o contributie acestei progresii ar trebui sa se mai gandeasca inca odata.

      Reintoarcerea Zeilor Intunecati va aduce suferinta, Intuneric si Moarte unora si belsug altora. Cei puternici vor supravietui, iar cei slabi vor pieri, o afirmatie evidenta, desi dificila pentru acei prea inrobiti de moralitatea Nazariteana pentru a o accepta.

      Opozitia fata de "establishment" este doar un punct de plecare, un mijloc pentru atingerea scopului final. Pentru majoritatea, acea etapa ulterioara va fi realizata in timp. Dar pentru moment, este suficient sa incepem.

  • Haosul



      Haosul a fost, este, si va fi în continuare. Reprezinta totul si in acelasi timp nu reprezinta nimic. Spre deosebire de cosmos, care este cauzal, supus legii cauza-efect(Karma), Haosul este acauzal si se afla in afara acestei legi. Haosul este nelimitat din punct de vedere al spatiului, asadar este lipsit de forma, spre deosebire de cosmos, care are trei dimensiuni. În Haos nu exista timp, deoarece acesta este unul dintre constrîngerile cosmosului. Cosmosul este înconjurat de Haos, acesta din urma devenind Anti-cosmic, pentru ca este în antiteza cu ordinea si legile cauzale ale existentei cosmice. Asadar, Haosul este esenta a tot ceea ce ne înconjoara, lumea care nu poate fi perceputa cu cele cinci simturi, ea aflându-se dincolo de lumea fizica si a structurilor finite, supuse cauzalitatii. De asemenea, Haosul este libertatea absoluta dincolo de lanturile existentei fizice; formele, ordinea reprezinta stagnare.

      Raportând la societatea actuala, dar si la societatile din veacurile trecute, se observa ca oamenii au fost mai mult mânati de spiritul de turma decât de cunoasterea individuala. De fapt, acest lucru face societatea sa existe: un grup de oameni sa lucreze ca o unitate, fara sa existe o mare diferentiere între acestia. Un alt exemplu al corespondentei constrângerilor cosmosului cu lumea terestra este reprezentata de religie. Nu conteaza epoca sau religia in sine. Ea intotdeauna a fost o institutie. Indiferent de loc sau de epoca, oamenii au trebuit sa adopte acelasi sistem de credinte ca cel de langa ei. De asemenea, exista ocultismul si numeroase practici ezoterice, care, prin mijloacele sale, poate arata omului adevarata fata a Universului, deci initiaza individul pentru lunga calatorie spre Gnoza si Adevar. Asadar, Haosul se manifesta atât exterior cât si interior.

      Revenind la planul Universului, Haosul este vazut din perspectiva cosmica, ca fiind o forta distructiva aceasta deoarece are ca scop eliberarea de sub catusele reprezentate de materie. Ego-ul nostru este format de limitarile existentei cosmice, fiind orbit de acestea; pe când Sinele este reprezentat de esenta din spatele tuturor formelor limitatoare, fiind cheia catre Haos(Flacara Neagra).

      Cifra 0 reprezinta Haosul primordial, iar cifra 1 reprezinta cosmosul cu toate costrângerile sale. De asemenea, numerele de la 1 la 10 sunt pentru ordine, coagulare, restrictii etc. si reprezinta diferite etape ale manifestarii cauzalului si a creatiei cosmice. 11, care este numarul Haosului Anti-cosmic, se afla dincolo de cele 10 numere, deci dincolo de legile si ordinea cauzala. El este caracterizat prin libertate, lipsa de legi si de forma, este cel care rupe cercul închis al cauzalitatii. Mai simbolizeaza evoluta anti-cosmica si descoperirea Sinelui Acauzal.

      Dragonul este un simbol antic al Haosului, Haosul primordial(pre-cosmic)(0) este reprezentat de Dragonul Mama Tiamat, în timp ce Haosul post-cosmic(11) este reprezentat de Hubur, umbra lui Tiamat.



      De asemenea, sigiliul lui Azerate are 11 unghiuri si este un portal care deschide calea spre infinit, dincolo de limitarile si legile cosmice. Acest lucru se realizeaza prin dominarea Ego-ului de catre Sine, deoarece, cheia spre cunoastere se afla în interior, iar cu aceasta putem distruge toate iluziile existentei efemere ale cosmosului.

  • Crezul satanic

      Cele 21 de principii satanice

      Baphomet ONA 2 1) Nu respecta mila sau slabiciunea, caci ele sunt bolile ce slabesc puterea.
      2) Testeaza-ti întotdeauna puterea, pentru ca in aceasta se afla izbanda.
      3) Cauta-ti fericirea în victorie, dar niciodata în pace.
      4) Bucura-te mai degraba de o pauza scurta decât de una lunga.
      5) Fii precum un secerator, pentru ca astfel vei semana.
      6) Niciodata sa nu iubesti pe cineva atât de mult incat sa nu-l poti vedea murind.
      7) Construieste nu pe nisip, ci pe piatra si nu cladi pentru ziua de azi sau de ieri, ci pentru totdeauna.
      8) Straduieste-te mereu pentru mai mult, caci cucerirea nu se termina niciodata.
      9) Si mori mai degraba decât sa te supui.
      10) Nu forja opere de arta, ci sabii ale mortii, pentru ca in aceastea se afla marea opera.
      11) Invata sa te depasesti pe tine, caci astfel poti stapani peste toti.
      12) Sangele celor vii face pamantul fertil pentru semintele celor noi.
      13) Cel care sta in varful celei mai mari gramezi de cranii poate vedea mai departe decat toti.
      14) Nu renunta la dragoste, ci trateaz-o ca pe o impostoare, dar fi mereu la fel.
      15) Tot ce este maret se cladeste prin suferinta.
      16) Mergi nu numai înainte, dar si în sus, pentru ca maretia se afla la inaltimea cea mai mare.
      17) Fii precum un vânt puternic si racoritor, care distruge, dar si plamadeste.
      18) Fie ca dragostea de viata sa fie un scop, dar fa-ti din maretie scopul suprem.
      19) Nimic nu este frumos cu exceptia omului, dar cea mai frumoasa dintre toate este femeia.
      20) Respinge toate iluziile si minciunile, pentru ca ele iti limiteaza puterea.
      21) Ce nu te distruge te face mai puternic.

      Fortele intunecate

      De prea mult timp dusmanii nostrii mint in legatura cu noi. Dar pe masura ce fluxurile cosmice pregatesc o noua schimbare Aeonica si Era Zeilor Intunecati incepe, ne proclamam deschis sfidarea si crezul.
      De acum incolo, minciunile nu vor mai trece necontestate. Prin urmare, noi – ca reprezentanti ai acestor forte intunecate care mereu ne-au modelat evolutia - proclamam urmatoarele despre Calea noastra:

      1) Fortele intunecate sunt mijloace spre implinirea personala, intelegerea de sine si spre auto-divinizare.
      2) Noi credem ca doar prin explorarea intunericului din inauntrul si din afara noastra, prin pasirea in Abis, poate fi obtinuta adevarata cunoastere de sine.
      3) Toate riturile, ceremoniile si magia noastra afirma viata, prezentand si oferindu-ne extazul existentei, bucuria de viata si auto-depasirea adevaratului Initiat.
      4) Suntem temuti pentru ca intelegem si ne traim viata – in placerile ei dar cel mai important, in posibilitatile acesteia. Ne extindem frontierele evolutiei in timp ce altii dorm si plang.
      5) Noi dispretuim tot ce moleseste: nu avem nimic de-a face cu cei fricosi si slabi care sunt inrobiti de propriile esecuri. Noi respectam onoarea deoarece aceasta reprezinta excelenta de sine si o recunoastere a balansului cosmic atins de Initiat.
      6) Sentimentele noastre sunt sincere si puternice. Atunci cand uram, uram deschis si cu mandrie, iar atunci cand iubim, iubim cu o pasiune care sa ne egaleze aroganta: avand mereu grija sa nu iubim pe cineva atat de mult incat sa nu-l/n-o putem vedea murind, caci moartea este doar un schimb natural intre forte.
      7) Mai degraba murim decat sa ne supunem cuiva si aceasta mandrie este mandria lui Satan, acest simbol al sfidarii si un semn al energiei noastre vitale.
      8) Ne pregatim – prin magia, faptele si stilul nostru de viata – pentru Epoca Focului (Aeonul Zeilor Intunecati) care va veni, cand vom razbate spre stele si spre noile provocari ce le vom intampina.
      9) Calea noastra este dificila si periculoasa si este doar pentru acei cativa care indraznesc cu adevarat sa sfideze matrita formalitatilor(precum crestinismul), care sufoca potentialul fiintei noastre.

  • Simboluri sinistre



      Introducere

      Ritualul ocult, redus la cele mai elementare componente, nu este defapt nimic mai mult sau mai putin decat o serie de simboluri care servesc pentru a trezi puterile latente ale Magului si pentru a-l ajuta sa-si concentreze intreaga atentie spre un singur scop. Numai cand aceasta conditie este indeplinita, demonii pot fi chemati si adusi spre manifestare, mari bogatii pot fi aduse in posesie, oamenii pot fi influentati in ciuda dorintei lor si orice alte situatii de viata pot fi aduse sub controlulul Magului Negru.

      Oamenii sunt foarte limitati in capacitatea lor de a intelege necunoscutul. Ceea ce nu poate fi accesat cu cele cinci simturi intr-o anumita masura nu exista; iar daca exista, nu trebuie sa aiba nici o legatura cu viata noastra cotidiana. Pana si descoperirile si adevarurile stiintelor cosmice si moleculare trebuie explicate in parabole pentru ca majoritatea turmei sa inceapa sa inteleaga ceva din ele. Deseori, decat sa se explice ce este o molecula, intr-o maniera cat mai detaliata, omul de stiinta va prezenta un model sau o reprezentare pictoriala.

      Simbolurile servesc ca legaturi intre intelegerea limitata a mintii si nelimitarea a ceea ce nu poate fi vazut, auzit, atins, mirosit sau gustat. Numerele, literele si cuvintele sunt simboluri pentru lucruri care nu au o existenta concreta, dar cu toate acestea sunt foarte reale.

      Aici nu avem de-a face cu simboluri matematice abstracte, ci cu simboluri sinistre. Simbolurile prezentate in acest material nu se folosesc in comunicarea dintre Magi si nici pentru a-l ajuta pe Vrajitor sa inteleaga teoria stringurilor. Aceste simboluri servesc pentru a crea o legatura intre mintea Magicianului si fortele sau energiile ce trebuie chemate. Fiecare din aceste simboluri va fi folosit la un moment dat, incarcand atat ritualistul cat si acest taram cu cele mai misterioare puteri care exista.

      Mai jos sunt date, alaturi de explicatii complete, cele mai elementare si mai importante simboluri folosite in Lucrarile Intunericului. Acestea ar trebui sa faca parte din majoritatea ritualurilor prezentate pe acest sait pentru a fi folosite ca baza a Lucrarii. In afara de sigiliile demonilor care vor fi chemati, sau anumite materiale fetis ce pot fi folosite pentru a stimula simturile spre un anumit tel, orice altceva este inutil. Tot ceea ce are nevoie Magul Negru este el insusi. Acum, simbolurile il vor ajuta sa-si aminteasca.

      Pentagrama intoarsa

      Pentagrama intoarsa este cel mai recunoscut "simbol satanic". Multi nestiutori o numesc "steaua diavolului" sau semnul lui Satan, neavand in spate nimic mai mult decat o slaba educatie religioasa iudeo-crestina pe care sa se poata baza.

      Pentagrama traditionala a Luminii Albe, cu varful orientat in sus, este considerata de catre neopagani ca reprezentand elementele focului, apei, pamantului si aerului(cele patru puncte) dominate de Spirit sau de Divin(reprezentat de varf). Prin urmare, se presupune ca pentagrama intoarsa simbolizeaza ca lumea fizica si omul obisnuit are o mai mare importanta decat orice fel de spiritualitate. Aceasta explicatie tine cont doar de un punct de vedere recent asupra valorii metafizice a pentagramei, atat cu varful in sus, cat si intoarsa.
      Primii evrei au acceptat simbolismul pentagramei ca referindu-se la Pentateuch, primele cinci carti din Vechiul Testament, presupuse a fi fost scrise de profetul Moise. In acest caz, intoarcerea simbolului nu ar avea nici un efect asupra observatorului si nu ar fi mai blasfemiatoare pentru un evreu ca intoarcerea unei hexagrame cu varful in jos.

      Inaintea Cruciadelor si mai ales inainte de Cavalerii Templieri, pentagrama cu varful in sus a fost folosita de crestini ca o rememorare a celor cinci rani ale lui Isus. Inca odata, cat timp valoarea imaginii se lega de calitatea ei numerica si nu de orientarea ei specifica, nu avea importanta in ce directie era orientat varful.

      Pentru majoritatea triburilor Pagane existente inainte de Cruciade, pentagrama era folosita ca un talisman impotriva raului, o amuleta care-l proteja pe purtator. Se pare ca Crucea Bisericii Catolice a facut mult mai mult rau acestor religii decat vreun demonolatru care-si purta pentagrama cu varful in jos. Desi istoria pentagramei, steaua in cinci colturi, porneste din jurul datei de 3500 i.e.n. in Mesopotamia si-si gaseste radacinile istorice in metafizica odata cu scoala lui Pitagora, prima ei recunoastere majora in forma ei intoarsa ca un simbol al Magiei Negre incepe cu autorul si ritualistul Eliphas Levi. In cartea lui, "Dogme et Rituel de la Haute Magic", tradusa ulterior de Arthur Edward Waite si republicata sub tilul "Magie Transcedentala", se mentioneaza:

      Pentagrama, care in scoala gnostica este numita Steaua arzatoare, este semnul omnipotentei intelectuale si a autocratiei. Este steaua Magilor; este semnul Cuvantului materializat; si in functie de directia punctelor ei, acest simbol magic absolut reprezinta ordine sau confuzie, mielul sfant sau berbecul lui Mendes. Este initiere sau profanatie; este Lucifer sau Vesper, steaua diminetii sau noptii. Este Maria sau Lilith, victorie sau moarte, zi sau noapte. Pentagrama cu doua varfuri in sus il reprezinta pe Satan ca tapul Sabatic, iar atunci cand este cu un varf in sus este semnul Salvatorului. Plasand-o intr-o asemenea maniera incat doua din varfurile sale sunt in pozitie ascendenta si unul jos, putem vedea coarnele, urechile si barba Berbecului lui Mendes, devenind semnul evocarilor infernale.

      Acest pasaj este primul in literatura tiparita in care simbolul pentagramei intoarse este direct identificat cu Lucrarile Intunericului. Provenind dintr-un mediu crestin, caci se spune ca Levi a fost un preot laicizat, conexiunea dintre personajul mitologic crestin "Satan" si pentagrama intoarsa este inca tipatoare.

      O alta legatura mai putin evidenta dar poate mai semnificativa fata de folosirea in trecut a pentagramei intoarse in Magia Neagra e facuta de Eliphas Levi intre simbol si idolul demonic Baphomet, presupus a fi venerat de Cavalerii Templieri, un grup de calugari razboinici avand sarcina de a proteja biserica si oamenii ei. Pe parcursul timpului, au inceput sa apara tot felul de suspiciuni cu privire la adevaratele motive si credinte ale Templierilor. Regele Philip al IV-lea si Papa Clement al V-lea i-au judecat si torturat pe cavalerii templieri, obtinand diverse si bogate confesiuni despre venerarea lui Baphomet si despre lucrarile de Magie Neagra pe care le-ar fi savarsit.

      S-a spus de multe ori ca Cavalerii Templieri erau stiuti si recunoscuti pentru simbolul pentagramei intoarse, legendele ajungand sa spuna ca liderul ordinului, Marele Maestru Jaques de Molai, strangea in mana sa o pentagrama intoarsa in timp ce era ars pe rug, folosind amuleta pentru a-i blestema pe rege si pe papa. Atat regele cat si papa au murit la scurt timp dupa acest eveniment.
      Presupunand ca marturisirile templierilor erau adevarate si nu erau spuse doar pentru a scapa de durere si de moarte si deasemenea presupunand ca realitatea cavalerilor templieri nu a fost cu totul invaluita de mit si legenda urbana, putem plasa folosirea pentagramei intoarse in contextul Magiei Negre incepand cu secolul al XIII-lea. Cel putin, istoria si sfarsitul tragic al cavalerilor templieri ne ofera dovezi scrise cu privire la venerarea lui Baphomet in perioada Cruciadelor si ideea ca pentagrama intoarsa are cumva o legatura cu raul.

      Trecand de la cruciade la anii 60, pentagrama intoarsa isi face o noua aparitie, care de acum incolo o va identifica mereu cu Satanismul. In 1966, un om purtand pseudonimul Anton LaVey a publicat o carte care-i va infuria deopotriva pe adevaratii Magi Negri si pe adevaratii Pagani de Lumina Alba: Biblia Satanica. Pe coperta era imprimata o pentagrama intoarsa inconjurata de doua cercuri concentrice si cinci litere evreiesti indicand numele "Leviathan".

      In Biblia lui, o carte care denunta caracterul distructiv si nefast al Diavolului, inlocuindu-l cu unul al animalismului egoist, LaVey numeste in mod interesant pentagrama intoarsa ca fiind "Sigiliul lui Baphomet".
      S-ar parea ca de-a lungul istoriei, acolo unde apare numele Baphomet, urmeaza semnul pentagramei intoarse. Eliphas Levi ofera un desen detaliat a lui Baphomet, dar aproape fara nici o explicatie pentru aceasta imagine si nici despre reala existenta a lui Baphomet ca un arhetip. LaVey nu ofera nici o explicatie pentru asocierea pentagramei intoarse cu Baphomet, sau cu valoarea oculta sau istorica a acestei entitati.

      Pentru a studia lucrurile Intunecate, trebuie sa ne debarasam de orice fel de imitatii sau cenzura. La inceputul anilor 1980 un mic grup de Satanisti a iesit la iveala in Marea Britanie, pretinzand o istorie a Satanismului derivat din cultele solare ale Albionului. Scopul lor era acela de a scoate la suprafata adevaratul Intuneric, tiparind ritualurile, initierile si invatamintele celei mai sininistre cai care a fost vreodata trecuta prin viu grai. In manuscrisul lor, "Baphomet: o nota asupra numelui", Ordinul celor Noua Unghiuri dezvaluie o mare cantitate de informatii istorice si oculte cu privire la Baphomet:
      Numele Baphomet este perceput de Satanistii traditionali ca insemnand "Stapana/ Mama sangelui"- stapana care uneori isi spala mainile in sangele dusmanilor ei si ale carui maini sunt astfel patate de sange. Forma presupus derivata este din limba greaca si nu asa cum se spune, din forma atica pentru "intelept"(baphe-metis). O astfel de folosire a termenului de "mama/stapana" era destul de comuna in scrierile grecesti din perioada tarzie, de exemplu, folosirea lui Iamblichus in "De mysteriis", pentru a semnifica posedarea de catre mama zeilor. Asocierea lui Baphomet cu Satan deriva probabil din secolul al X-lea. Infatisarea traditionala a lui Baphomet, o femeie matura (deseori infatisata goala stand deasupra unei gramezi de cranii) tinand in mana capul taiat al preotului sacrificat este cu siguranta mult mai veche.

      Intr-o anumita masura templierii au reinviat o parte a acestui cult, dar fara nici un inteles ezoteric si pentru propriile lor scopuri. Ei au adoptat-o pe Baphomet ca pe un fel de Isus feminin, dar cu cateva aspecte sangeroase/sinistre si contrar ideii general acceptate, ei nu erau in mod special "satanici". Mai degraba, ei se vedeau ca pe niste razboinici sfinti si au devenit un cult razboinic cu angajamente de onoare, desi conceptul lor de "sfintenie" era diferit de cel al bisericii de la acea data, incluzand aspecte intunecate/Gnostice. Sacrificiile lor se faceau in lupta si nu in cadrul unui ritual specific.
      Paralela Baphomet (ONA) - Kali
      Kali Dakshineswar 3.JPG Kali - Baphomet statue

      Ordinul celor Noua Unghiuri ofera o imagine diferita fata de schita prezentata de Levi, a carui Baphomet este o fiinta antropomorfa cu cap de tap, sani de femeie, copite despartite si un mare falus de otel. Capul de tap este fara indoiala o anumita reprezentare a fortelor diabolice, dar totusi pe fruntea lui este gravat simbolul caruia Eliphas Levi i da un sens de unitate a tuturor lucrurilor, combinarea aspectelor masculine si feminine ale magiei, omul si bestia, pamantescul si divinul, in timp ce stapana sangelui este cu siguranta o reprezentare a vicleniei, seductiei si intunericului. Ea este Zeita raului. Simbolul ei, pentagrama intoarsa, este simbolul pentru tot ce este rau.

      Nu exista nici un dubiu ca semnul pentagramei intoarse este, sau cel putin a devenit, sinonim cu energia si signatura lui Baphomet. Mama Sangeroasa sau Tapul Sabatic, dar inca mai este ceva de descoperit, un lucru pe care nici un document nu il poate descrie. Doar in cele mai Intunecate ritualuri, cand Baphomet se manifesta pentru a se scalda in sangele celui ales si simbolul ei este scris pe fruntea magului negru, va fi ea cunoscuta.

      Pentagrama intoarsa este mult mai mult decat o simpla inversare a lucrurilor dreptatii, este imbratisarea a ceea ce este interzis, intunecat si cu adevarat periculos. Reprezinta devenirea propriului tau maestru, sa nu te inchini in fata nimanui si sa distrugi tot ce nu conduce spre Ascensiune. LaVey a inscris in jurul Sigiliului lui Baphomet numele evreiesc Leviathan. Poate ca ar fi fost mai potrivit sa scrie numele altui Print al Iadului, Belial, "Cel Fara de Stapan".

      Magul Negru traieste dupa motto-ul: "Nimic nu este mai mare decat ceea ce pot eu deveni". Toti demonii, ingerii, toate spiritele, toti oamenii, toate animalele si mineralele, chiar si Zeii insisi exista pentru a-l servi pe Maestrul Magiei Negre. Aceasta autonomie interzisa este ascunsa intre unghiurile pentagramei intoarse. Inaltarea iadului pentru a pravali raiul.

      In pentagrama intoarsa vibranda si plina de viata este vazuta adevarata forma a lui Baphomet, odata ce ochii au incetat sa mai caute iar mintea a fost cucerita de ceea ce nu poate fi inteles. Odata ce Lucrarile Intunericului au inceput si puterile negre se revarsa din Vrajitor in sigiliu si inapoi, simbolul pentagramei intoarse isi va spune propriul adevar.

      Crucea cu doua brate

      Crucea cu doua brate este atat opusul, cat si completarea Pentagramei Intoarse. Ambele simboluri au radacini in cele mai vechi religii, predatand cateva din primele mari civilizatii. Intelesul amandurora s-a pierdut sub secole de confuzie crestina si abia acum acestea sunt reintroduse ca simboluri puternice si indispensabile ale Magiei Negre. In culturi antice, cu mult inainte de venirea lui Constantin, crucea a reprezentat un simbol spiritual al dualitatii.

      Bratul orizontal reprezenta carnea, cea care este aici si acum si care va muri in cele din urma. Reprezenta puterile distructive din univers, moartea, decadenta si intunericul. Bratul vertical reprezinta spiritul, speranta omului ca si el se poate ridica deasupra ramasitelor materiei. In el se vede aspectul creativ al existentei, prospetimea vietii si frumusetea lumii.
      Crucea traditionala cu patru brate era simbolica pentru cele patru elemente componente ale pamantului, apei, aerului si focului, precum si axul metafizic al dimensiunilor spatiale de inaltime, lungime, latime si durata si punctele cardinale nord, est, sud, vest. Intregul simbol al crucii infatiseaza uniunea tuturor fortelor pamantesti existente in aceasta lume. In ciuda conotatiilor spirituale ale bratului vertical al crucii, intreaga imagine este inca legata de acest plan al carnii si al substantei.

      Exista un inteles superior de gasit in cruce, totusi si este un inteles care a fost uitat sau eronat si acela este adus de al doilea brat orizontal. Uitand de templele lui Marte si Apolo, Constantin nu avea cum sa intuiasca importanta ezoterica a simbolului pe care domnia lui l-a facut atat de popular.

      Pana si in vechiul Sumer, crucea era un simbol solar reprezentand salvarea de la foamete, inundatii si razboaie si se folosea pentru exaltarea conducatorilor sumerieni si fenicieni din palatele Zeilor. Crucea sumeriana consista din doua linii paralele, perpendiculare pe un ax central, asa cum se poate vedea in incrucisarea bratelor verticale si cel orizonatal mai mic din crucea cu doua brate. O legatura similara este gasita in Egipt cu Ankh-ul, presupus a fi primul simbol asemanator unei cruci, predatat numia de sumer, care simbolizeaza fertilitatea si astfel reprezinta viata eterna, ca marea fertilizare este cea a lui Isis care l-a nascut pe Horus prin fertilizarea semintei ei nemuritoare cu ajutorul ramasitelor lui Osiris care erau plasate in Nil.

      Conexiunea idntre cruce si acest tip de moarte si renastere mitologica a cuprins lumea odata cu viziunea lui Constantin si odata cu insertia cuvantului "cruce" in cronicile biblice ale crucificarii rabinului Isus. Ishtar, Venus, Janus, Isus si multe alte arhetipuri ale invierii au folosit semnul solar al crucii pentru a reprezenta nemurirea pe care au atins-o si ca ei pot trece la Maestrul tainelor lor.

      Crucea cu doua brate, model care ne duce inapoi la Magii Negri din Sumeria, uneste cerul cu pamantul, superiorul cu inferiorul, carnalul si eternul. Elementele fizice, directiile si dualitatea lor sunt toate aparente in intalnirea bratelor vertical si orizontal de jos, in timp ce carnea este adusa in suprematie eterma prin bratul lung de sus al exaltarii fata de moarte. Varful de sus indica spre cer, iar cel de jos indica spre pamant. Partea dreapta a bratului orizontal mic indica spre mantuire, iar bratul stang deschide portile damnarii. Bratele de sus indica spre o directie necunoscuta, ceva neatins de religie sau stiinta. Unul indica eternitatea, celalalt uitarea. Acest simbol este centrul a tot ce este si a tot ce n-ar trebui sa fie.

      In Babilon, era folosit numai de catre regalitate si de catre cei mai mari initiati in ordinele preotimii. De catre triburile nomade ale deserului Gobi era numita Crucea Scorpion, care ucide si te face invincibil. Pentru Magul Negru, Crucea cu Doua Brate simbolizeaza procesul si rezultatul Ascensiunii. Imortalitatea acum.

      Sulful negru

      Alchimistii sustin ca trei elemente sunt responsabile pentru crearea, sustenarea si distrugerea si recrearea tuturor lucrurilor, acestea trei creand balansul care pentru eternitate anima existenta. Mercurul este primul element al trinitatii alchimice. Este deseori identificat cu apa si este fluidul creator al tuturor lucrurilor, desi uneori elementul este considerat aerian in ce priveste spiritul, vantul atot-prezent care trezeste la viata fiecare particula a existentei. Mercurul este Brahma, Creatorul din traditia hindusa.

      Un aspect interesant al mercurului este ca acesta este polaritatea tuturor lucrurilor. Zeul Mercur apare in imaginile alchmice ca un barbat tanar si batran in acelasi timp, sau chiar ca o femeie sau ca un hermafrodit. In aceasta maniera mercurul devine esenta genezei, lucrand numai cu sulful alb al soarelui pentru a crea.

      Sarea este elementul sustenant al alchimiei. Este forma acelor lucruri care s-au miscat de la cer la pamant prin virtutea mercurului. Sarea conserva esenta tuturor lucrurilor, nici ridicand la ceruri, nici coborand la pamant, dar ramanand in toate lucrurile ca axa balansului existentei. Sarea este Vishnu, pastratorul.

      Sulful poate lua doua manifestari diferite, sulful alb si sulful rosu. Sulful alb este ceea ce se crede ca exista in soare. Combinatia dintre sulful alb si mercur se crede ca este parintele-element al tuturor metalelor. Sulful alb reprezinta spiritul vietii, scanteia Divina din om.

      Sulful rosu este aspectul violent si diabolic al elementului. Este distrugerea prin foc a tuturor lucrurilor si in acelasi timp este caldura incontrolabila din care toate lucrurile sunt forjate. Alchimistii afirma ca sulful rosu este inceputul Marii Lucrari, in timp ce sulful alb este forma purificata care este rezultatul final al Marii Lucrari.

      Atunci sulful negru este intregul proces, casatoria alchimica dintre creatie si distrugere, distrugerea finitului si renasterea Eternului. Este sacrificiul a tuturor lucrurilor pentru ceea ce nu poate muri. Este Shiva, Distrugatorul.

      In timp ce pentagrama intoarsa este deseori desenata pe pamant sau pe un drapel care este agatat in zona ritualica, sau gravat in uneltele ritualice folosite, simbolul sulfului negru este mult mai putin general si este folosit de regula numai in cele mai distructive ritualuri. Sulful este agentul purificator, Shiva deschizandu-si ce-al de-al treilea ochi pentru a descatusa this element incontrolabil in creatie, pravalind pilonii unui univers care a luat-o intr-o directie foarte gresita.


      Culorile

      Cea mai importanta culoare folosita in Lucrarile Intunericului este negrul. Opus presupunerii ca negrul este absenta culorii, el este de fapt colaborarea tuturor culorilor, o unificare completa a tuturor aspectelor care-l aduc pe Magul Negru inapoi la zero absolut, singurul adevar intr-o lume de minciuni. Negrul este marele balans, forta neutralizanta din univers. Este receptorul pasiv al Puterilor Intunericului. Este calmul care precede razboiul si linistea care anunta moartea.

      Lumanarile negre se folosesc pentru a absorbi emergia ritualului, arzand odata cu dorinta frenetica a Magului in flacarile lor. Ele atrag mereu, nu imping in afara. Lumanarea neagra atrage succesul catre Vrajitor, aduce servitori in cerc si aduna Puterile Intunericului in jurul Magului Negru. Daca cativa initiati inteprind un ritual de grup, toti cu exceptia a trei dintre ei trebuie sa fie imbracati in robe negre. Acestia sunt baza intregii Operatiuni. Ei sunt recipientele binecuvantarilor intunecate care se revarsa din altar. Din robele lor negre, ei sunt emisarii abisului, portalurile prin care raul poate trece in acest plan.

      Rosul este culoarea violentei. Este pasiune si furie, crima si sex. Rosul este sangele datator de viata si sangele care se varsa pe campul de lupta. Este actiunea care a facut pentru prima oara ca abisul sa se starneasca.

      Lumanarile rosii se folosesc pentru a cauza actiuni ferme, pentru a te razboi cu o situatie care nu poate fi rezolvata, de a lua taurul de coarne. Puterea lor ii face lascivi pe pedanti si aduce agonie la dusmanilor Vrajitorului. Din ele emana o vibratie mortala. Flacara lumanarii rosii este focul Zeilor, potentialul sau prometeic fiind capabil de a muta nu muntii, ci stelele. Niciodata nu va fi un singur ritualist imbracat in rosu, ci doi; un barbat si o femeie. Barbatul reprezinta forta devastariii, a anihilarii galaxiilor si incinerarea dusmanilor. Femeia reprezinta forta schimbarii si cresterii, starnirea cazanului vulcanic al creatiei.

      Violetul este culoarea Ascensiunii. Nu este atasat si este nepasator fata de suferinta sau succesul omului. Violetul are un singur scop, acela de a ridica deasupra dualitatii lumilor inferioare si de a-i propulsa pe aderentii acestuia in planurile Eterne. Stapaneste fara sa graiasca, actioneaza fara sa se miste. Este ultima flacara glorioasa a stelei pe masura ce trece din acest taram spre eternitate.

      Lumanari violete nu servesc in nici un fel, nici nu comanda. Ele sunt si permit sa se intample. Arderea lumanarii violet nu produce actiuni sau schimbari, nici nu cheama ceea ce este dorit. Mai degraba, flacara ei trezeste suprafata ritualica si pe Magul Negru din somnul sau, eliberandu-l pas cu pas din sicriul sau carnal. Nu-l modifica pe Vrajitor, ci ii aduce in fata ceea ce a fost dintotdeauna si ce nu va muri niciodata.

      Doar Maestrul Templului va fi vazut in roba violet. El nu va vorbi si rareori va gesticula atunci cand participa la un ritual de grup. Servitorii lui, cei imbracati in rosu, ii implinesc vointa, deseori nefiind constienti de sarcinile lor specifice inainte de actiona. El este marele Nexion dintre lumi, purtatorul viu al Puterilor Intunericului.

      Sarpele

      "Fie ca ei sa blesteme zilele, cei ce sunt iscusiti sa-l trezeasca pe Leviathan". (Iov 3:8)

      Crezul marii si teribilei noastre Lucrari este tocmai acesta: acela de a destepta Sarpele antic. Odata ce Leviathan este trezit din somnul lui eonic, el ii va devora pe cei Slabi si apoi lumea. Astfel, ne autoincendiem pe malul apei, doar pentru a reinvia ca Horus si Quetzacoatl. Fiecare ritual negru si fiecare picatura de sange pe care o varsam este pentru a hrani Sarpele cu ajutorul caruia calatorim in Abis si dincolo de Eternitate. Suntem nemuritori, dar nu prin puterea acestor corpuri care ne leaga, ci prin acel Sarpe Intelept care ne poarta deasupra mortii.

      Vedele invata principiul si practica ridicarii Sarpelui Kundalini si astfel conectand si activand chakrele la potentialul maxim. Acest lucru se face de regula prin ani de disciplina yoghinica, culminarea finala a puterii Kundalini propulsand Sufletul din corp prin Chakra Coroana. Sufletul astfel eliberat se spune ca trece peste cel mai inalt cer, intalnindu-se cu Krishna si intrand intr-un taram al extazului divin.

      Acest tip de calatorie spirituala este deasemenea vazuat in practica spirituala cabalistica. Aspirantul isi va devota intreaga atentie spirituala spre un anumit Sefiroth, sau sfera, precum Geburah, pentru inceput. El i va diseca toate secretele pana atinge Maestria, in mare masura la fel cum un yoghin va trata fiecare Chakra. Cabalistul "urca" Pomul Vietii(un pom, interesant de notat, care nu ar fi cunoscut daca nu era fratele sau Pomul Cunoasterii, aratat Evei de catre un Sarpe, dupa propria lor mitologie) pana cand atinge Kether, o sfera sefirotica care are legatura directa cu chakra coroana. Odata ce kether a fost maestrit, initiatul mai are o singura sarcina finala: Ascensiunea.

      Fiecare sistem spiritual incearca sa atinga cerurile. Dar numai cativa, cei blestemati, au indraznit sa aduca cerurile la pamant intr-o coliziune arzatoare. Doar cativa au varsat suficient sange in apele negre nu numai pentru a starni, dar pentru a trezi cu totul Sarpele si a-i aduce mania pe fata pamantului. Sarpele nu este Calea si nici Palatul de la finalul drumului, ci este miscarea si puterea fiecarui pas facut. Nu este Magia in toate formele si religiile, ci este curentul energetic care roieste sub fatada tuturor lucrurilor.

      Sangele

      Probabil ca cea mai potenta substanta magica este sangele. Invataturile a aproape tuturor religiilor afirma ca: " Sangele este viata". Este subinteles aici si este mentionat si in alte parti in cuvinte mai putin obscure, ca spiritul omului rezida in sange. Cativa invatati iezuiti, cat si grupuri fundamentaliste crestine, cred in acest lucru la modul literal, condamnand transfuziile de sange doar pe aceasta presupunere.

      O importanta scoala a filozofiei oculte admite faptul ca exista o substanta eterica numita ectoplasma care se presupune ca este secretata din orificiile anumitor mediumi spirituali in timp ce comunica cu mortii. Ectoplasma a fost fotografiata si observata ca o ceata alba si groasa in imediata apropiere a fenomenelor poltergeist. O astfel de substanta misterioasa, care nu pare nici cu totul fizica nici cu totul astrala ci fix intre, se spune ca este prezenta in sangele anumitor indivizi in cantitati mai mari sau mai mici. Sangele proaspat actioneaza ca un purtator pentru aceasta substanta subtila dar fizica care este chintesenta vietii. Indiferent daca aceasta este norul laptos pe care atat de multi mediumi l-au experimentat si inca si mai multi l-au fabricat, sau este ceva inca necunoscut si incognoscibil acest lucru nu-l intereseaza catusi de putin pe Magul Negru care este in cautarea progresului si Ascensiunii.

      Sangele este prezent intr-o forma sau alta intr-un numar mare de ceremonii religioase si ritualuri spirituale. Ce ar fi euharistia fara sangele lui Cristos, asta pentru a da un exemplu dintr-o religie populara bazata pe varsarea acestei esente spirituale sanguine? Desi la liturghie nu se folosesc flacoane cu sange, vinul este consacrat de Preot, care de fapt produce sau incearca sa produca o alchimie spirituala, nealterand compozitia moleculara a lichidului, ci modificand semnficiatia acestuia prin rugaciune. Rezultatul final ar trebui sa fie un pocal plin cu vin care a fost infuzat cu sangele lui Cristos. Congregatia apoi bea si este izbavita de pacate. Desi ritualul euharistiei a devenit o rutina, pierzandu-si semnificatia initiala, acesta serveste ca un excelent exemplu a presupusei utilizari magice si spirituale a sangelui in ritual. Cand este folosit in aceasta maniera, elixirul serveste ca o reprezentare a sangelui, care serveste ca o reprezentare a esentei spirituale a omului.

      Magul Negru isi va stropi zona ritualica cu sange proaspat, inca radiind de calitatea vibranda a Vietii, permitand vaporului vitalizant sa se inalte pana la narile lui, permeand aerul din jurul lui. El va bea sangele ca si cum ar bea chiar sangele varsat din venele Zeilor Intunecati, luand asupra sa puterea Lor si inaltandu-se la Gloria Lor. El va atrage asupra sa din toate lucrurile inconjuratoare esenta spirituala a sangelui, insasi calitatea vietii si va radia cu aura sa verde din ochii lui. Sangele, fie ca provine dintr-o fiinta vie sau dintr-un pocal a carui substanta a fost infuzata cu Puterile Intunericului, va inlatura ultimul cui care tine incatusat Zeul interior. Sangele simbolizeaza viata, moartea si eventuala liberare spirituala a omului. Atunci cand este folosit si experimentat in aceasta maniera, sangele sau contrapartea sa simbolica devine nexionul dintre ceea ce este si ceea ce ar putea fi.